Strategia Beijingului, „infrastructură contra resurse”: China a investit 120 mld. $ la nivel mondial pentru a-și asigura mineralele critice. Acordurile sunt netransparente

China a investit în ultimii trei ani peste 120 miliarde de dolari în proiecte miniere și procesare a mineralelor critice, conform organizației australiene Climate Energy Finance (CEF). Analiza a vizat în principal minereurile de litiu, cupru, nichel și pământuri rare, minerale critice esențiale pentru dezvoltarea energiilor regenerabile și tehnologiilor de decarbonizare. Însă, deși aceste investiții au contribuit la dezvoltarea industrială a unor țări în curs de dezvoltare, ele ridică îngrijorări serioase în legătură în îndatorarea excesivă a acestor țări și întărirea monopolului Chinei în acest domeniu strategic.

Firme chineze investesc agresiv în procesarea resurselor și în infrastructură în țări în curs de dezvoltare în special, vizând porturile, transporturile feroviare și industria energetică, asigurându-și accesul pe termen lung la resurse și controlând lanțurile de aprovizionare cheie, reducând în același timp dependența Chinei de furnizorii tradiționali.

China este liderul mondial în prelucrarea mineralelor cheie pentru energiile regenerabile, incluzând 90% din capacităților de rafinare a pământurilor rare, 90% din componentele pentru baterii și 60% din prelucrarea litiului.

Focus pe Africa

China are o prezență deosebit de puternică în sectorul minier din Africa. În 2023, Grupul CMOC din China, în parteneriat cu Contemporary Amperex Technology Co. Ltd., cel mai mare producător mondial de baterii pentru vehicule electrice, a finalizat prima etapă a proiectului pentru exploatarea cobaltului la mina Kisanfu din Republica Democrată Congo (RDC), unul dintre zăcămintele de cupru-cobalt cu cea mai înaltă calitate din lume.
CMOC Group Limited (fosta China Molybdenum) a intrat în 2016 pe piața din RDC după ce a achiziționat o participație majoritară la mina Tenke Fungurume (TFM) de la Freeport-McMoRan.

În 2025, CMOC a ajuns la o producție record de cobalt de 117.549 de tone și și-a stabilit un obiectiv de producție de până la 120.000 tone de cobalt în 2026. CMOC își crește, de asemenea, rapid producția de cupru, sperând să obțină de la 760.000 la 820.000 de tone în 2026. Cele două mine de cupru-cobalt de înaltă calitate au contribuit la consolidarea poziției CMOC Group ca cel mai mare producător de cobalt și cupru din lume, depășind gigantul Glencore.

În 2023, compania chineză Zhejiang Huayou Cobalt a pus în funcțiune o instalație de procesare a litiului în valoare de 300 de milioane de dolari la mina Arcadia din Zimbabwe. Operată de filiala Prospect Lithium Zimbabwe a Huayou Cobalt, uzina poate procesa anual 4,5 milioane tone de minereu de litiu, din care se obțin aproximativ 450.000 de tone de concentrat de litiu.

În urma acestui succes, Huayou Cobalt și-a extins operațiunile în Zimbabwe, punând în funcțiune în 2025 o a doua uzină după o investiție de 400 de milioane de dolari, dedicată producerii de sulfat de litiu, un produs intermediar pentru fabricarea bateriilor. Se așteaptă ca această nouă instalație să producă anual peste 50.000 de tone de sulfat de litiu.

Investiții chineze masive în Congo, Zambia, Camerun

La începutul lunii martie, compania miniseră de stat din RDC, Gécamines, și un consorții de firme chinezești au înființat societatea mixtă Sino-Congolaise des Mines (Sicomines), care exploatează cupru și cobalt la la scară mare în mine la suprafață, în provincia Lualaba.

Societatea mixtă a fost înființată inițial în 2008 pentru producția de „minerale pentru infrastructură”, în cadrul căreia partea chineză (68% din capital) finanțează construcția de drumuri și spitale în schimbul licenței de exploatare. Compania de stat din RDC este acționar minoritar în cadrul firmei mixte cu 32% din acțiuni. Conform unei acord revizuit, partea chineză s-a angajat să investească 7 mld dolari în infrastructura RDC până în 2040.

În același timp, CNMC (China Nonferrous Metal Mining Company) din China a investit masiv în Zambia în exploatarea minereului de cupru. În 1998, compania a achiziționat mina de cupru Chambishi din Zambia, devenind prima firmă chineză care a investit în activele de cupru ale Zambiei după privatizare.

În 2018, a inițiat Southeast Ore Body, un proiect major de extindere a minei de cupru-cobalt, cu investiții de aproape 1 miliard de dolari. Capacitatea de producție este proiectată la aproximativ 110.000 de tone anual de concentrat de cupru. Mina de cupru Chambishi este considerată ca fiind una dintre cele mai avansate din punct de vedere tehnologic din Zambia, prezentând un nivel ridicat de digitalizare și automatizare obținute prin parteneriate cu firme precum Sandvik Mining și Rock Technology.

Alte proiecte majore ale firmelor chineze în Africa includ minele de fier Lobé-Kribi al Sinosteel Cam din Camerun, minele de fier Simandou ale Chinalco din Guineea, proiectul de litiu Goulamina al Jiangxi Ganfeng Lithium din Mali și complexul de producție a cuprului Kamoa-Kakula din RDC, o societate mixtă deținută de Zijin Mining din China și Ivanhoe Mines din Canada.

China deține în prezent peste 70% din minele active de cobalt și cupru din RDC. În plus, firmele chineze trec de la extracție la procesarea minereului pe plan local, inclusiv construind combinate metalurgice și fabrici de producție de baterii, cum ar fi viitoarea fabrică de baterii din Maroc, realizată de Gotion High-Tech din China, cu o investiție de 5,6 miliarde de dolari.

Acorduri guvernamentale netransparente

China se bazează pe o rețetă simplă în Africa: dezvoltarea infrastructurii și exploatarea resurselor naturale. Acordurile sunt de regulă încheiate la nivel guvernamental, susținute cu subvenții de stat și executate de companii chineze, finanțarea fiind adesea susținută de China Exim Bank.

În contrapartidă, Beijingul primește licențe de exploatare pe termen lung pentru minerale critice. Modelul se dezvoltă rapid, ocolind multe dintre obstacolele din calea companiilor occidentale și dezvoltă în mod real infrastructura din cadrul econopmiilor în curs de dezvoltare din Africa sau America Latină.

Însă compromisurile făcute la încheierea contractelor devin din ce în ce mai greu de ignorat. În primul rând mai multe țări care găzduiesc investiții chinezești s-au îndatorat excesiv pentru aceste proiecte, țări precum Djibouti și Angola confruntându-se cu mari dificultăți legate de rambursarea împrumuturilor. În plus, efectele de propagare în economie a acestor investiții au fost deseori sub așteptări.

Companiile chineze își aduc frecvent propria forță de muncă și materiale, fără să creeze multe locuri de muncă pe piața locală fără să efectueze transferul de know-how.
Având în vedere că multe dintre aceste acorduri sunt negociate în spatele ușilor închise, continuă să apară întrebări legate de transparență și cine deține controlul pe termen lung asupra resurselor naționale.