Din ce își cresc PIB-ul statele UE: o comparație a modelului de creștere al României privind consumul, exportul net și investițiile

Dacă la nivelul UE consumul rămâne principalul pilon al creșterii, în România modelul începe să se reconfigureze, pe fondul unei frânări bruște a cererii interne și al unui rol mai vizibil al investițiilor.
Analiza comparativă a diferitelor surse de creștere economică a statelor UE arată însă că, în pofida acestor ajustări, economia românească continuă să se diferențieze prin dezechilibre externe persistente și o structură de creștere mai volatilă decât cea a statelor din regiune.

Potrivit datelor Eurostat, consumul este principalul motor de creștere în UE, însă contribuția negativă a exportului net (exporturi minus importuri) este semnificativ mai mică la nivel european decât în România (în unele state este pozitivă), semn că acest consum nu creează preponderent PIB peste hotare, ci și în economiile în care se produce.

În analiza de mai jos au fost comparate datele Eurostat privind contribuția la creșterea economică a consumului, investițiilor, exporturilor și importurilor de bunuri și servicii precum și a stocurilor.
Notă: Datele Eurostat au două zecimale, așa încât e posibil să existe mici diferențe (rezultate din rotunjire) față de datele raportate de INS pentru România.

După ani în care a avut o contribuție dublă, chiar triplă față de media UE, consumul românesc a tras frâna de mână în 2025: oricum era pe datorie

Frâna de mână trasă de consum extrem de vizibilă în datele privind contribuția la creștere economică a României din 2025: zero puncte procentuale, potrivit datelor raportate de Eurostat. România face astfel notă discrepantă la nivele european, unde consumul a asigurat, în medie, 1,2 puncte procentuale din creșterea economică de anul trecut.

Cu atât mai mult cu cât, în anii precedenți, România ieșea în evidență prin contribuția foarte mare a consumului la avansul PIB. Chiar și în anul pandemiei, contribuția negativă a fost la jumătate față de media europeană. În 2023, an în care efectele războiului au afectat moralul investitorilor și consumatorilor europeni, contribuția consumului românesc la creștere a fost de patru ori mai ridicată decât media UE.

Rezultatele slabe din 2025 contrastează și cu evoluția economiilor din regiune: consumul a asigurat 3,1 pp din creșterea economică; până și consumatorii din Ungaria, țara aflată în criză financiară, au cheltuit mai mult (contribuție de 2,1 pp la creștere).

Contribuție peste medie a investițiilor la creșterea PIB în 2025

În ceea ce privește contribuția investițiilor la creșterea economiei, România a raportat rezultate mai bune decât media UE, fenomen firesc având în vedere faptul că economia locală este în proces de recuperare a decalajelor față de economiile dezvoltate din Vest.

De remarcat că diferențele față de media UE nu sunt cu mult mai mari față de cele din cazul consumului. Cu alte cuvinte, investițiile nu sunt un instrument care să sprijine creșterea economică mai mult decât consumul. Acest lucru este problematic deoarece contribuția consumului este aproape integral anulată de contribuția negativă a importurilor – PIB-ul se produce în statele de unde importăm.

În 2025, spre exemplu, contribuția investițiilor (formarea brută de capital fix) a fost de 1,1 pp, aproape dublă față de media UE.

Totuși, România se remarcă pozitiv în raport cu Polonia, înregistrând contribuții semnificativ mai mari a investițiilor la avansul PIB:

Exportul net, factorul destabilizator în România – evoluție pe contrasens cu regiunea și chiar cu media UE

După doi ani de contribuții negative, exporturile de bunuri și servicii au adus 1,4 pp din creșterea economică de anul trecut. Pe de altă parte, importurile au șters 2 pp. Astfel, contribuția exportului net a fost de -0,6 pp. Acest lucru arată că valoarea adăugată a fost creat în economiile de unde a importat România, economia locală având parte de beneficii limitate de pe seama comerțului internațional.

Asta în condițiile în care 2025 a adus totuși o ușoară îmbunătățire a dezechilibrelor externe. Cu un an înainte, atât exporturile cât și importurile au avut o contribuție negativă la creștere, de -1pp, respectiv de -1,8pp.

Importurile au o contribuție negativă la creștere în majoritatea statelor europene, însă datele Eurostat arată că unele state reușesc să compenseze prin stimularea exporturilor.

Spre exemplu, în Polonia, contribuția exportului net a fost de -0,4 pp în 2025 (față de -0,6pp în România), de -1,2 pp în 2025 (față de 2,8 pp în România), de +3,2 pp în 2024 (+0,2 în România), de +0,6 pp în 2023 (-0,5 pp în România), de -1,2 pp în 2022 (-1,4 pp în România), +0,6 pp în 2021 (-1,5 pp în România), respectiv +1,2 pp în 2020 (-1,8 pp în România).

Deși evoluția PIB nu este unitară nicăieri în Europa, statele din regiune raportează mai consecvent o poziție externă favorabilă creșterii: un export net pozitiv înseamnă că alte țări au plătit pentru plus valoarea produsă local, nu invers, cum se întâmplă cel mai adesea în cazul României.

Mediul de business local, „conectat” la anticipațiile din UE, dar ceva mai volatil în față șocurilor: stocurile – mărfurile produse dar nevândute

PIB-ul nu include doar consumul și investițiile, ci și modificările stocurilor, adică diferența dintre producția realizată și vânzările efective ale firmelor. Bunurile produse, dar nevândute, sunt înregistrate ca stocuri și reprezintă o componentă a producției economice.

Când stocurile cresc, această creștere se adaugă la PIB, deoarece reflectă producție realizată care nu a fost încă vândută. În schimb, dacă stocurile scad, se scade această valoare din PIB, deoarece o parte din bunurile vândute provin din producția anterioară și nu reprezintă activitate economică nouă. Prin includerea variației stocurilor, birourile de statistică urmăresc să ofere o imagine mai completă asupra activității economice, indiferent de nivelul cererii înregistrate pe piață.

Evoluția contribuției stocurilor la creșterea economică a României a fost similară cu media UE, însă cu variații ceva mai pronunțate în anumiți ani. Spre exemplu, în 2023, contribuția negativă a stocurilor a creșterea PIB a fost de două ori mai mare în România decât în UE. În 2021, contribuția pozitivă a fost aproape dublă față de media UE.

(Citește și: ”Creștere anemică a investițiilor nete în economie – statul a fost marele jucător în 2025. Structura investițiilor private”)

***