Dezechilibrele globale devin risc sistemic într-o economie mondială fragmentată – ajustări tot mai greu de controlat
Dezechilibrele globale de cont curent redevin un subiect central în economia internațională, pe fondul tensiunilor geopolitice, al politicilor industriale competitive și al slăbirii coordonării multilaterale. O analiză publicată pe platforma CEPR VoxEU arată că problema nu mai este una marginală de ajustare macroeconomică, ci una cu potențial sistemic, capabilă să genereze instabilitate financiară globală.
Autorii analizei – Beatrice Weder di Mauro (CEPR) și Jeromin Zettelmeyer (Bruegel) – arată că dezechilibrele externe globale au revenit la niveluri ridicate după 2018, inversând tendința de corecție post-criză financiară globală.
„Din 2018, suma dezechilibrelor globale – surplusuri și deficite de cont curent – a crescut cu aproximativ 25% și, respectiv, 35%, ajungând la cele mai ridicate niveluri din 2012 încoace”, notează ei.
Această evoluție confirmă faptul că reechilibrarea observată după criza din 2008–2009 a fost parțial reversată, iar economia globală revine la o configurație caracterizată prin dezechilibre persistente între marii actori economici.
O lume cu aceleași dezechilibre, dar cu mai puține mecanisme de corecție
Structura dezechilibrelor globale rămâne relativ familiară: Statele Unite continuă să înregistreze deficite externe importante, în timp ce China, Europa și economiile exportatoare de resurse energetice acumulează surplusuri semnificative.
Diferența majoră față de perioada anterioară crizei financiare este slăbirea mecanismelor internaționale de ajustare. Politicile economice sunt tot mai divergente: stimul fiscal în SUA, model de creștere bazat pe export în China și investiții insuficiente în Europa.
„Problemele apar atunci când dezechilibrele devin mari, persistente și sunt asociate cu creșterea gradului de îndatorare sau cu politici interne distorsionate”, subliniază autorii.
Cu alte cuvinte, dezechilibrele nu mai sunt doar un rezultat al comerțului internațional, ci reflectă disfuncționalități interne ale marilor economii.
Riscul central: o ajustare dezordonată cu efecte globale
Analiza CEPR avertizează că actuala configurație poate conduce la o ajustare bruscă a fluxurilor de capital internațional, cu efecte de tip șoc asupra economiei globale.
Statele Unite ocupă o poziție centrală în acest sistem, fiind simultan principalul emitent de active de rezervă și principalul debitor extern net. Această combinație amplifică vulnerabilitatea sistemică în cazul unei pierderi de încredere în activele denominate în dolari.
Autorii atrag atenția că „interacțiunea acestor incertitudini poate genera atât un șoc global de avuție, cât și o criză de lichiditate.”
În lipsa unei coordonări internaționale eficiente, ajustarea acestor dezechilibre riscă să fie dezordonată, cu efecte similare sau chiar mai severe decât în criza financiară globală din 2008.
China și Europa: surplusuri structurale, dar cauze diferite
În cazul Chinei, dezechilibrul provine dintr-un model economic încă puternic orientat spre exporturi și investiții, în timp ce consumul intern rămâne relativ subdezvoltat.
În Europa, surplusurile externe sunt asociate cu investiții interne insuficiente și cu o cerere agregată relativ slabă, în special în economiile mari ale zonei euro.
Aceste diferențe structurale între marii actori economici alimentează tensiuni comerciale și cresc riscul de fragmentare a comerțului global, într-un context deja afectat de politici industriale și securitate tot mai agresive.
„Gestionarea dezechilibrelor globale în contextul actual înseamnă mai puțin atingerea unei soluții ideale și mai mult evitarea unor greșeli de politică economică de tipul al doilea cel mai bun”, concluzionează autorii.
(Citește și: ””Redesenarea Lumii” – au apărut CRONICILE Nr. 71. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
***
