Document / Proiect pentru simplificarea procedurii de insolvență în cazul persoanelor fizice – locuința, inclusă condiționat pe lista bunurilor neurmăribile
Ministerul Economiei a pus în dezbatere publică un proiect ce simplifică procedura de insolvență pentru persoanele fizice, reduce pragul de intrare sub protecția legii și include măsuri de protejare a locuinței în cadrul procedurii.
Scopul legii existente este instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credinţă, acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia şi descărcarea de datorii.
„Concret, reducem pragul de acces de la 15 la 10 salarii minime, astfel încât mai mulți oameni aflați în dificultate reală să poată intra în această procedură. Protejăm locuința familiei, dacă este singura și respectă standardele legale, astfel încât oamenii să nu fie scoși din propria casă. În același timp, le oferim acces și celor care își pot plăti datoriile, dar au nevoie de timp și de un plan clar de rambursare”, a explicat ministrul Economiei, Irineu Darău, pe contul său de Facebook.
Scopul proiectului nu este eliminarea obligațiilor financiare, ci transformarea acestora în unele gestionabile, a adăugat acesta:
„În felul acesta, procedura devine funcțională, datoriile devin gestionabile, iar oamenii au o șansă corectă să își revină, fără să piardă tot ce au. Nu vorbim despre a scăpa de obligații, ci despre a le face gestionabile”.
(Proiectul poate fi descărcat AICI)
Principalele modificări
- Proiectul include locuința familiei în categoria bunurilor neurmăribil, dacă aceasta nu depășește standardele minime impuse de Legea locuinței nr. 114/1996 și este singurul bun imobil pe care îl deține debitorul și familia sa și în care poate locui. O astfel de protecție socială este o componentă absolut necesară în funcționarea oricărei societăți deoarece garantează posibilitatea cetățenilor de a nu fi excluși și/sau marginalizați social, de a beneficia de un trai decent, de a fi productivi și de a avea resursele financiare necesare pentru plata impozitelor și implicit de a nu deveni asistați social sau o povară pentru comunitatea în care trăiesc. O astfel de reglementare există și este aplicabilă în domeniul insolvenței din Franța, a cărei lege este similară celei naționale.
- Proiectul modifică valoarea-prag impusă de lege pentru intrarea în procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor și în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active stabilind ca aceasta să fie de 10 salarii minime brute pe economie. Această modificare era necesară deoarece din anul 2015 când legea a fost promulgată și până în prezent salariul minim pe economie s-a apreciat iar valoarea-prag a crescut astfel încât mulți debitori care în urmă cu câțiva ani de zile puteau intra de procedura de insolvență nu mai pot beneficia de aceasta în anul curent. Având în vedere că salariul minim pe economie se va aprecia constant în anii ce urmează cuantumul prevăzut pentru valoarea-prag de 10 salarii minime brute pe economie va facilita accesul la procedură a cât mai multor debitori și pe viitor.
- Abrogă prevederile care interzic debitorilor accesul la procedura de insolvență dacă au obligatii care rezultă din exploatarea de către aceștia a unei întreprinderi, în sensul art. 3 din Codul civil.
- Abrogă interdicția ca debitorir care au bunuri valorificabile, din al căror preţ se poate acoperi în totalitate sau aproape în totalitate datoriile, să beneficieze de procedura de insolvență. Modificarea este necesară pentru ca legea să permită accesul la procedura de insolvență tuturor categoriilor de debitori în mod nediscriminatoriu. Faptul că debitorul are bunuri din a căror vânzare se poate acoperi în totalitate cuantumul datoriilor nu ar trebui să fie un criteriu pe baza căruia să-i fie interzis accesul la procedura de insolvență deoarece este posibil ca acesta să aibe veniturile necesare suficiente pentru a-și achita integral sau aproape integral datoriile și a-și salva astfel proprietățile de la vânzare. Abrogarea previne prejudicierea debitorului care are capacitate de plată pe baza veniturilor sale și respectă totodată inclusiv dreptul creditorului de a-și recupera creanța.
- Modifică prevederile privind cota de acoperire a creanțelor în cadrul procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor în sensul stabilirii acesteia la o valoare cel puțin egală cu cota de acoperire ce ar putea fi obţinută de creditori în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active. Schimbarea se impune pentru a nu realiza o discriminare față de debitorii care au în proprietate bunuri respectându-le dreptul de a beneficia de posibilitatea negocierii datoriilor lor cu creditorii și implicit de a avea acces la procedura de insolvență.
- Completează prevederile care impun comisiei de insolvență în cazul decesului debitorului după deschiderea procedurii de insolvență să solicite camerei notarilor publici în a cărei circumscripţie a avut ultimul domiciliu defunctul, să identifice succesibili cunoscuți, cu posibilitatea ca în cazul neidentificării niciunui succesibil să închidă procedura de insolvență.
- Modifică prevederile care impun sancționarea oricăror persoane fizice sau juridice, publice ori private, care refuză să elibereze dovezi privind veniturile, activele ori datoriile debitorului, condiționând eliberarea înscrisurilor de achitarea unei datorii către acestea, în sensul acordării de sancțiuni inclusiv față de refuzul nemotivat și majorării cuantumului amenzii. Motivul: nu era prevăzută nicio sancțiune pentru persoanele fizice sau juridice, inclusiv instituțiile statului, care refuză să elibereze dovezi la veniturile, activele ori datoriile debitorului fără a condiționa eliberarea înscrisurilor de achitarea unei datorii către acestea și niciun alt mijloc de a le determina să se conformeze cererii comisiei de insolvență, debitorului, administratorului procedurii sau lichidatorului.
Situația actuală, care a impus modificarea legii
- Prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice impun ca accesul debitorilor în procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor și în procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active să se realizeze doar dacă aceștia au datorii echivalente cel puțin valorii-prag care este de 15 salarii minime pe economie.
- Din anul 2015 când legea a fost promulgată și până în prezent salariul minim pe economie s-a apreciat iar valoarea-prag a crescut astfel încât mulți debitori care în urmă cu câțiva ani de zile puteau intra de procedura de insolvență nu mai pot beneficia de aceasta în anul curent.
- În plus, valoarea-prag de 15 salarii minime pe economie este o valoare mult prea mare pentru mulți debitori care solicită intrarea în procedura și care nu au datorii atât de mari deoarece nu au venituri consistente care să le permită atât contractarea cât și susținerea plății unor astfel de datorii.
- Având în vedere aceste aspecte pentru a putea permite accesul la procedura de insolvență a cât mai multor debitori și ținând cont de faptul că salariul minim pe economie se va aprecia constant și în anii ce urmează apreciem că se impune diminuarea cuantumului valorii-prag impuse de lege la 10 salarii minime brute pe economie.
- În prezent, procedura insolvenței persoanelor fizice interzice în mod unilateral debitorilor ale căror datorii rezultă din exploatarea de către aceștia a unei întreprinderi să beneficieze de procedura insolvenței persoanelor fizice inclusiv în cazurile când datoriile dobândite prin atragerea răspunderii patrimoniale față de activitatea desfășurată în cadrul unor persoane juridice sau ca urmare a garantării unor împrumuturi pentru persoane juridice, nu au fost introduse în procedura de insolvență în care s-au găsit acele persoane juridice și în urma căreia au fost radiate, astfel încât debitorii se găsesc în situația de a nu le fi pusă la dispoziție de legislația națională în vigoare nicio procedură de insolvență prin care să se poată descărca de datorii. Categoria de debitori la care facem referire este destul de numeroasă și nu are în prezent niciun mijloc legal pentru a se putea descărca de datoriile care îi împovărează.
- Prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice interzic debitorilor care au bunuri valorificabile, din al căror preţ se poate acoperi în totalitate sau aproape în totalitate datoriile, să beneficieze de procedura de insolvență. Această prevedere reprezintă discriminare deoarece interzice debitorilor care au venituri suficient de consistente pentru a-și achita datoriile într-o perioadă de 5-6 ani să prevină vânzarea bunurilor pe care le au în proprietate. Adesea creditorii preferă să vândă bunurile debitorilor în cadrul executării silite uneori și la 30% din valoare și ulterior să-i țină să plătească din veniturile pe care le au restul de datorii rămase neacoperite decât să accepte achitarea integrală a creanțelor lor prin plăți eșalonate pe o perioadă de 5 – 6 ani deoarece doresc recuperarea cât mai rapidă a unei părți cât mai mari din creanțe în detrimentul total al debitorilor care sunt deposedați de bunurile pe care le dețin deși dispun de veniturile necesare pentru a-și achita obligațiile însă nu pe o perioadă atât scurtă pe cât solicită creditorii. Din nefericire această prevedere legală îi condamnă pe debitori la situația de a nu-și putea salva bunurile de la vânzare deși se pot găsi în situația de a obține venituri lunare suficiente pentru a putea achita integral sau aproape integral datoriile în decurs de 5-6 ani.
- Condiționarea accesului în procedura de insolvență de vânzarea imobilului locuință atunci când valoarea acestuia poate acoperi datoriile, în condițiile în care nu depășește standardele impuse de Legea locuinței nr. 114/1996, respectiv asigură necesitățile minime de locuit ale debitorului și membrilor familiei sale, iar debitorul nu are în proprietate alte bunuri imobile, reprezintă o discriminare deoarece i se interzice posibilitatea de a-și achita datoriile doar pe baza veniturilor, chiar și în cazul în care acestea sunt suficient de mari pentru a-și plăti în cadrul procedurii de insolvență integral toate obligațiile, și să-și păstreze singurul bun pe care îl are în proprietate care îi permite să asigure un nivel de trai minim decent membrilor familiei sale prin faptul că având o locuință nu sunt nevoiți să suporte cheltuieli suplimentare cu mutarea și o potențială chirie.
(Citește și: Ministerul Justiției anunță modificări la Legea insolvenței – incluse în pachetul 2 de reforme. Principalele măsuri)
****
Faci un comentariu sau dai un răspuns?