Avertisment al Comisiei pentru economia României: Modelul care a adus-o la 78% din media UE și-a atins limitele. Consumul și-a epuizat potențialul – Creșterea viitoare depinde de inovare și tehnologie

România a epuizat potențialul modelului de creștere bazat pe convergență prin costuri și atragerea de investiții străine directe (ISD) — model care în 20 de ani i-a permis să ajungă de la 44% la 78% din media UE la PIB pe cap de locuitor, potrivit unui raport al Comisiei Europene. Acesta recomandă României să facă saltul calitativ spre productivitate endogenă, bazată pe investiții proprii în inovare, digitalizare, educație și servicii de înaltă valoare adăugată.

Economia României a frânat puternic în ultimii ani, creșterea economică scăzând la sub 1% din PIB în 2025, „un nivel semnificativ sub rata potențială de creștere”, iar pentru 2026 prognoza indică stagnare, chiar recesiune.

„Tranziția României spre un model de creștere mai productiv este în continuare frânată de blocaje semnificative de competitivitate. Până acum, convergența economică a țării s-a bazat în mare parte pe costuri mai mici ale forței de muncă și pe progresul tehnologic determinat de investițiile străine”, se arată în raportul citat.

Creșterea productivității muncii (măsurată pe oră lucrată) a încetinit însă semnificativ: de la aproximativ 4,5% pe an în perioada 2015–2019 la circa 2% pe an în 2020–2025. Motoarele acestei creșteri rămân sectoare înguste.

„Creșterea productivității a fost determinată în mare măsură de TIC și, în principal, de clustere de producție deținute de capital străin din sectoarele auto, farmaceutic și chimic, electronic și al componentelor pentru aviație, concentrate într-un număr mic de centre urbane”, notează Comisia.

Principalele obstacole de competitivitate: Ultimii la inovare, deficit de competențe, presiune pe sectorul industrial povara administrativă mare

– Inovare și cercetare-dezvoltare extrem de slabe

România se clasează pe ultimul loc în UE în European Innovation Scoreboard 2025, la 37,7% din media UE. Intensitatea C&D a stagnant la circa 0,5% din PIB în 2024, față de media UE de 2,2%.

Doar 8,8% din firmele românești au introdus inovații de produs sau proces în 2020–2022, față de 51,4% în UE.

Cheltuielile private cu C&D (0,29% din PIB) sunt printre cele mai scăzute din UE.

– Deficit de capital uman și necorelare de competențe

Ponderea tinerilor de 25–34 de ani cu studii superioare este de doar 23,2% (2024), cel mai mic nivel din UE, față de media UE de 44,1%.

Transformarea structurală spre activități de înaltă calificare a fost mai lentă decât în restul UE — creșterea locurilor de muncă înalt calificate a fost de doar 1,7 puncte procentuale între 2008 și 2019, față de 3,5 pp în UE, în timp ce ponderea locurilor de muncă slab calificate a crescut cu 3,6 pp.

– Digitalizarea firmelor, sub media UE

Deși România este lider UE în acoperire cu fibră optică, numai 44% din IMM-uri atingeau o intensitate digitală de bază în 2025 (îmbunătățire față de sub 27% în 2023), iar 21,7% au intensitate digitală ridicată, față de media UE de 32,7%.

Adoptarea instrumentelor avansate — AI, cloud, analiză de date — rămâne sub nivelul majorității statelor membre.

– Sectorul industrial sub presiune competitivă

Ponderea industriei în PIB a scăzut de la circa 25% în 2015 la sub 17% în 2025. Producția industrială totală a scăzut cu 0,9% în 2025.

„Economia se dezindustrializează. Ponderea industriei a scăzut de la 25% din PIB în 2015 la 20% în 2020 și la 16,8% în 2025. Aceasta se situează acum ușor sub media UE. Industria prelucrătoare a scăzut de la 20% din PIB în 2016 la 11,9% în 2025. Sectorul construcțiilor a rezistat mai bine și a înregistrat cea mai ridicată pondere în PIB din UE în 2024 (7,9%) și 2025 (8,7%). Aceste niveluri ridicate ale construcțiilor sunt susținute și de investițiile în infrastructură”, se arată în raport.

Costurile ridicate cu energia și creșterile rapide ale salariului minim au afectat în special sectoarele intensive în energie (metale de bază, chimie) și cele intensive în forță de muncă (textile, mobilier, lemn).

– Mediu de afaceri cu fricțiuni ridicate

România se numără printre performerii slabi pe indicatorul „povara reglementărilor” din Single Market and Competitiveness Scoreboard: 66% din respondenți consideră reglementarea ca obstacol pentru investițiile pe termen lung.

Sistemul de achiziții publice are o pondere persistentă de oferte unice (38% în 2025, față de media UE de 29%), ceea ce semnalează concurență redusă.

România are și a doua cea mai mare rată din UE de IMM-uri care raportează plăți întârziate din partea entităților publice.

– Capacitate administrativă insuficientă

Întârzierile recurente în implementarea programelor UE majore, inclusiv PNRR, sunt descrise ca un simptom clar al incapacității administrației de a planifica și executa proiecte complexe.

Societățile de stat din sectoarele rețea (transport, energie) prezintă în continuare slăbiciuni de guvernanță.

– Acces la finanțare limitat

Firmele românești se bazează masiv pe finanțare internă (71% din investiții, față de 66% media UE).

Circa o treime din companiile românești au capitaluri proprii sub pragul reglementat, 10,2% se declară constrânse financiar (față de 6,1% în UE), iar piețele de capital rămân subdezvoltate (capitalizare bursieră de 12,4% din PIB, față de media UE).

Schimbarea modelului de creștere către investiții interne în inovare, productivitate și servicii intensive în cunoaștere

– Extinderea bazei economice dincolo de sectoarele de bază

România are o poziție solidă în lanțurile valorice europene în auto și echipamente industriale, dar baza trebuie lărgită. ICT a crescut de la 5% la 7,1% din PIB între 2015 și 2025 și reprezintă o oportunitate majoră.

„Un rol mai important al serviciilor intensive în cunoaștere în următoarea etapă a convergenței ar fi benefic. Serviciile reprezintă aproximativ 62% din PIB, însă o mare parte a sectorului rămâne concentrată în activități netranzacționabile cu productivitate scăzută, precum comerțul cu amănuntul, transportul și construcțiile”, potrivit Comisiei.

Serviciile intensive în cunoaștere orientate spre export sunt identificate ca motorul următor al convergenței de productivitate.

„Deși este importantă în continuare abordarea blocajelor de competitivitate din aceste domenii, următoarea etapă a convergenței productivității României ar avea de câștigat în special printr-un accent pe serviciile bazate pe cunoaștere și pe IMM-uri”, se arată în raport.

– Investiții interne mai mari în inovare și tehnologie, în special pentru IMM-uri

Raportul subliniază că IMM-urile operează preponderent pe piața internă, nu beneficiază pe deplin de Piața Unică și au capacitate limitată de a adopta tehnologii avansate sau de a scala.

Accelerarea investițiilor IMM-urilor în modernizare, digitalizare și inovare este o prioritate explicită.

– Reforme pentru îmbunătățirea mediului de afaceri

Prioritățile includ: guvernanță mai bună a companiilor de stat, reformarea achizițiilor publice pentru a spori concurența, reducerea barierelor administrative și de reglementare, și îmbunătățirea predictibilității legislative și fiscale.

– Investiții publice mai bine prioritizate, nu neapărat mai mari

Investițiile publice au atins în 2025 un nivel excepțional de ridicat (7,2% din PIB), de peste două ori media UE. Raportul nu cere mai mult, ci mai bine: prioritizare, calitate și sustenabilitate post-PNRR.

Capacitatea autorităților de a controla și prioritiza investițiile publice este descrisă ca factor-cheie în corectarea dezechilibrelor fiscale.

– Aprofundarea finanțării pentru economie

Sunt necesare o bază mai largă de investitori, participare mai activă a investitorilor instituționali, alfabetizare financiară crescută și piețe de capital mai dezvoltate.

Noul Fond de Investiții și Dezvoltare și instrumentele financiare din coeziune și PNRR sunt pași în direcția corectă, dar insuficienți.

– Decarbonizare ca condiție de competitivitate

Raportul mai arată că, fără decarbonizare și rețele energetice modernizate, industria română riscă să piardă competitivitate din cauza prețurilor ridicate la energie.

Decarbonizarea nu este prezentată ca un cost, ci ca o condiție pentru menținerea competitivității industriale.

(Citește și: ”Ionuț Dumitru / Tabloul momentului: România și capcana dezindustrializării. Modelul de convergență și-a atins limitele – După prăbușirea modelului de creștere prin consumul pe datorie, singura miză e cea a competitivității. Cum o vom obține?”)

(Citește și: ”Ce avantaje competitive mai are România, din perspectiva marilor companii care investesc aici. Ce ar fi ”oferta integrată” de țară”)

***