Succesul lui Aurel Vlaicu la mitingul aviatic de la Aspern, în presa națională și internațională

Succesul lui Aurel Vlaicu la mitingul aviatic de la Aspern, în presa națională și internațională


La
10 iunie 1912, Aurel Vlaicu a impresionat în cadrul mitingului
aviatic de la Aspern, Austria. Deși a concurat cu piloți celebri în
acele vremuri, românul a reușit să câștige proba de aruncare a
unui proiectil la țintă, de la o înălțime de 300 de metri, și
să obțină locul al II-lea în competiția de aterizare la punct
fix.

Presa
națională și internațională a prezentat performanța lui Aurel
Vlaicu, notează
Arhivele
Naționale ale României
,
pe pagina de Facebook a instituției.

În
„Gazeta Transilvaniei” din 16 iunie 1912, este redat și
conținutul telegramei trimise de reprezentantul diplomatic al
României la Viena:

Ieri
la concursul
de aviaţiune de la Aspern
, în prezența membrilor familiei
imperiale, a autorităţilor şi a unei mulţimi de peste o sută de
mii de oameni, aviatorul român Vlaicu, a repurtat o frumoasă
victorie, câştigând primul premiu la darea la ţintă din
aeroplan. În același timp, industria românească a înregistrat o
mare izbândă căci atât presa vieneză cât şi toţi
specialiştii, care au examinat aeroplanul român, au adus laude şi
elogii şcoalei de arte şi meserii din Bucureşti, unde s-a
construit cu atâta perfecţiune aeroplanul Vlaicu.

De
asemenea, corespondentul publicației la Viena nota:

Vlaicu
a făcut mai mare senzație în Viena, de cum s-ar crede. Cercurile
militare s-au interesat deosebit de aeroplanul lui. Comandantul
despărţământului militar de aviaţie s-a esprimat, că ideea lui
Vlaicu o ţine de ideea viitorului, de adevărata soluţie a
problemei sburatului. Tot ce s-a construit (în ceea ce privește
aviatica) de la Wreight şi Blériot încoace, s-a făcut după
același calapod. Numai aparatul lui Vlaicu are sub aripi punctul
greutăţii. Dacă vede omul mulţimea celorlalte aparate ale tuturor
neamurilor, îi bate la ochi, că al lui Vlaicu e original, singur
original. Trezeşte impresia în om, că oferă siguranţă, pe când
celelalte nu trezesc această impresie
.”

În
ziarul „Adevărul” din 2 iulie 1912, I. Rusu-Abrudeanu, traduce
un articol din Die Zeit laudativ la adresa inginerului român:

Românul
din Transilvania, Aurel Vlaicu, este unicul care se prezintă cu un
tip de aeroplan absolut neobicinuit, care însă e de mult dorit şi
proiectat, anume un aparat cu punctul de greutate concentrat jos.
Principiul acesta are să fie adevărata deslegare a problemei de a
zbura fără pericol cu siguranţă absolută. În cele mai bune
sisteme de aeroplane ce cunoaştem, punctul de gravitafiune e cât se
poate de aproape de aripi, ba chiar între ele, cu scop de a evita
oscilarea aparatului, care pare cumplită ca moartea. Aceste motive
de filozo¬fie de la catedră au biruit pân-acum în contra
punctului de gravitațiune aşezat jos sub aripi. Dar îl găsim la
aparatul lui Vlai¬cu, inventat şi construit de el însuşi la
Bucureşti. Monoplanul lui Vlaicu zboară foarte bine şi ia cu mare
uşurinţă virajurile; el face cercuri mici cu mult mai frumos ca
Garros pe maşina sa periculoasă Blériot şi rezistă ca în joc
curentului de vânturi, căci se stabilizează automatic.
Stabilitatea automatică, căutată până acum pe căi atât de
complicate, pare a fi realizată în modul cel mai simplu la
monoplanul Vlaicu
”.


Foto
sus: Aurel
Vlaicu
Arhivele
Naționale ale României
,
Colecția Documente Fotografice, FI 6883)

Mai multe pentru tine…

Similar Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *