Motivarea CCR privind „amendamentul Fritz”: Neretroactivitatea legii are „o valoare absolută”, dar legea nouă nu se aplică personal, ci ”funcției viciate”. Opinia separată

Curtea Constituțională a publicat motivarea deciziei prin care a declarat constituțională prevederea din noua Lege a integrității care permite încetarea de drept, la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, a funcției, demnității sau mandatului aleșilor declarați definitiv incompatibili sau în conflict de interese.

Deși admite că principiul neretroactivității legii civile „este de rang constituțional și are o valoare absolută”, CCR spune că legea nouă poate fi aplicată efectelor viitoare ale unor situații juridice născute sub legea veche, dar care nu s-au consumat încă.
În cazul funcțiilor publice, conflictul de interese sau incompatibilitatea continuă, potrivit CCR, să afecteze integritatea, autoritatea și imaginea funcției. Prin urmare, legea nouă nu ar sancționa retroactiv fapta veche, ci ar reglementa efectele viitoare ale unei situații juridice încă neconsumate, susțin judecătorii.

Prevederea îl vizează direct pe primarul Timișoarei, Dominic Fritz, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit definitiv că acesta s-a aflat în conflict de interese.

Deși primarul Timișoarei e sancționat retroactiv, Judecătorii CCR vorbesc despre valoarea „absolută” a neretroactivității legii

În motivare, Curtea reia mai întâi principiile aplicării legii civile în timp.

„Principiul neretroactivității legii civile este de rang constituțional și are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare”, arată CCR.

Curtea explică faptul că acest principiu înseamnă că legea civilă se aplică situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare și nu poate modifica situații deja consumate.

CCR reamintește, în acest sens, că „ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi”, efectele produse înainte de intrarea în vigoare a noii legi nu mai pot fi modificate.

„A decide că prin dispozițiile sale legea nouă ar putea desființa sau modifica situații juridice anterioare (…) ar însemna să se încalce principiul constituțional al neretroactivității legii civile”, arată judecătorii constituționali.

Curtea spune însă că această regulă trebuie diferențiată de principiul aplicării imediate a legii noi.

De când spune CCR că se aplică „amendamentul Fritz”

Potrivit motivării, legea nouă este aplicabilă imediat nu doar situațiilor care se nasc după intrarea ei în vigoare, ci și celor aflate în desfășurare.

CCR spune că legea nouă se aplică „tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare”, dar și „actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere”.

De asemenea, ea se aplică „efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi”.

Curtea folosește pentru aceste situații sintagma facta pendentia.

„Aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei”, arată CCR, invocând principiul tempus regit actum.

Judecătorii mai spun că o lege nu este retroactivă nici atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior sau când „suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi”.

În această interpretare, legea nouă „nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi” și să reglementeze modul în care situația juridică produce efecte după intrarea noii legi în vigoare.

De ce consideră CCR că un conflict de interese nu este o situație consumată

Judecătorii pornesc de la ideea că integritatea funcției publice este ea însăși o valoare constituțională, legată de conceptul de stat de drept. În motivare, CCR vorbește despre corectitudine, imparțialitate, transparență, profesionalism, responsabilitate, probitate, onestitate și loialitate ca elemente ale integrității funcției publice.

În această logică, Curtea spune că efectele unui conflict de interese sau ale unei incompatibilități nu dispar pur și simplu odată cu constatarea definitivă a situației.

„O situație de conflict de interese sau stare de incompatibilitate ale cărei efecte juridice nu s-au epuizat se proiectează și afectează integritatea funcției, demnității publice ori a mandatului”, se arată în motivare.

CCR consideră că o asemenea situație poate duce la „discreditarea însăși a funcției/demnității/mandatului exercitat”, efect care se poate întinde pe perioada în care sancțiunea produce consecințe.

De aici rezultă, potrivit Curții, că nu avem de-a face cu o situație juridică în întregime consumată.

„O asemenea alterare a autorității și imaginii funcției publice reprezintă un efect viitor – cârmuit de legea nouă – al situației juridice generate de fapta funcționarului/demnitarului public, faptă săvârșită sub legea veche”, explică judecătorii.

„Protejarea integrității” funcției este, potrivit CCR, un efect distinct

Curtea face o distincție între fapta care a generat conflictul de interese sau incompatibilitatea și protecția ulterioară a funcției publice.

„Protejarea integrității și autorității funcției publice în sine, ca abstractizare juridică, este un efect consecutiv și distinct al faptei ilicite a funcționarului/demnitarului public”, arată CCR.

În viziunea Curții, după ce existența conflictului de interese sau a incompatibilității a fost stabilită definitiv, legea poate reglementa separat efectele pe care această situație le mai produce asupra funcției.

CCR spune că aceste efecte viitoare trebuie privite în cadrul noului regim juridic al integrității publice.

Prin urmare, Curtea consideră că prevederea tranzitorie nu schimbă ceea ce s-a întâmplat în trecut, ci stabilește ce se întâmplă cu funcția publică în viitor.

CCR: ”nu este o nouă sancțiune personală”

Un alt argument important al majorității Curții este că încetarea mandatului nu trebuie confundată cu aplicarea unei noi sancțiuni personale.

„Norma intertemporală nu reglementează o sancțiune personală aplicabilă titularului funcției/demnității/mandatului”, arată CCR. Potrivit Curții, norma „întrerupe/încetează de drept funcția/demnitatea/mandatul care a fost viciată/viciat prin fapta titularului său”.

CCR spune că norma tranzitorie „integrează efectele juridice produse de vechea reglementare în noul cadru referențial al protecției integrității de drept public a funcției/demnității/mandatului”.

CCR: neaplicarea legii noi ar putea însemna „un regres al statului de drept”

În motivare, CCR susține că interzicerea unei asemenea intervenții legislative, atunci când integritatea funcției a fost afectată, ar însemna abandonarea unor standarde de protecție asociate funcției publice.

Curtea vorbește despre riscul de „erodare a protecției constituționale acordate funcției publice” și consideră că o asemenea interpretare ar putea duce la „un regres al statului de drept”.

Concluzia CCR este că noua normă urmărește „să pună capăt unei alterări grave a integrității funcției și să redea credibilitatea și calitățile distinctive ale acesteia”.

Opinia separată: problema este tocmai aplicarea unei noi sancțiuni

Cei trei judecători care au formulat opinie separată — Laura-Iuliana Scântei, Dacian-Cosmin Dragoș și Elena-Simina Tănăsescu — au contestat această interpretare.

În opinia separată, aceștia susțin că normele tranzitorii contravin principiului neretroactivității și critică tocmai ideea că situația juridică poate fi considerată încă „în curs”.

Judecătorii separați invocă și jurisprudența CCR privind mandatele aflate în curs.

Într-o decizie anterioară citată în motivare, Curtea stabilise că legiuitorul este liber să modifice pentru viitor durata mandatelor, „dar numai pentru viitor, nu și pentru mandatele în curs”, deoarece altfel ar fi încălcat principiul neretroactivității.

Tot în jurisprudența citată de opinia separată, CCR a făcut o distincție între consecințele viitoare ale unei fapte și modificarea unei situații juridice deja născute. O lege nouă poate reglementa consecințe care nu s-au produs încă, dar nu poate reglementa faptele care au dat naștere unei situații juridice înainte de intrarea ei în vigoare.

Cazul Dominic Fritz

Prevederea a primit în spațiul public denumirea de „amendamentul Fritz”, după primarul Timișoarei, unul dintre aleșii asupra cărora noua normă ar putea produce efecte.

În 18 iunie, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit definitiv că Dominic Fritz s-a aflat în conflict de interese. El ocupă funcția de primar al Timișoarei din septembrie 2020 și se află la al doilea mandat.

În cazul în care legea va intra în vigoare în forma validată de CCR, prevederea tranzitorie ar urma să producă efecte la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii pentru persoanele care se încadrează în condițiile prevăzute de aceasta.

Averile și declarațiile de interese

CCR nu a declarat constituțională întreaga Lege a integrității.

Curtea a constatat neconstituționalitatea sintagmei referitoare la „persoana care are relații asemănătoare celor dintre soți” și a unor prevederi privind publicarea declarațiilor de interese financiare.

Parlamentul trebuie să pună legea în acord cu decizia CCR prin eliminarea prevederilor declarate neconstituționale. Ulterior, legea poate ajunge la președintele Nicușor Dan pentru promulgare, acesta putând, în condițiile Constituției, să o promulge sau să solicite reexaminarea.

Legea integrității este un jalon în Planul Național de Redresare și Reziliență, iar termenul indicat pentru promulgare este 31 august 2026.

(Citește și: ”Preşedintele Dan a atacat la CCR legea privind integritatea – sunt contestate cele 2 articole contoversate privind averea soților și efectele deciziilor de incompatibilitate”)

***