Marile companii petroliere pariază miliarde de dolari pe fuziunea nucleară

După ce decenii la rând în care s-a limitat doar la experimente în laboratoare de fizică nucleară, fuziunea nucleară începe să atragă finanțări și planificare industrială care sunt rezervate în mod obișnuit tehnologiilor ce pot fi implementate în cadrul sistemelor energetice. Investițiile private la nivel global au atins o valoare record de 4,5 mld. dolari în 2025, în creștere cu 69% față de anul precedent, în timp ce unele dintre cele mai mari companii energetice din lume depășesc faza de simplă susținere a startup-urilor de fuziune.

Gigantul energetic italian Eni S.p.A. intenționează să construiască o centrală electrică comercială bazată pe fuziune în Europa până la începutul anilor 2040, bazându-se pe investiția făcută în Commonwealth Fusion Systems și pe un acord de peste 1 miliard de dolari pentru a cumpăra energie electrică de la prima centrală comercială din SUA a startup-ului. Eni privește, de asemenea, dincolo de generarea de energie, folosind deceniile de experiență în procesarea hidrocarburilor și a hidrogenului pentru a construi o afacere în jurul sistemelor de combustibil de care vor avea nevoie viitoarele centrale de fuziune.

De la cercetare, la industrie

„Concurența este în creștere în industria fuziunii nucleare după ce tehnologia și așteptările s-au schimbat semnificativ în ultimii 5-6 ani”, a declarat Francesca Ferrazza, șefa inițiativelor de fuziune magnetică de la Eni, pentru Financial Times. „A fost întotdeauna considerată cercetare. Acum o considerăm o industrie.”

Commonwealth Fusion Systems a adunat încă 1 miliard de dolari în iulie, aducând finanțarea totală la 4 miliarde de dolari, deoarece își propune ca la începutul anilor 2030 să construiască prima sa centrală electrică comercială. Instalația ARC de 400 MW planificată a fi ridicată în Virginia a devenit primul proiect de fuziune care a solicitat interconectarea la rețea în acest an. De asemenea Google a fost de acord să semneze pentru achiziția a 200 MW din producția sa. Eni a angajat de asemenea peste 1 miliard de dolari pentru cumpărarea de energie electrică de la centrală.

Izotopii hidrogenului – combustibilul viitoarelor reactoare de fuziune

Eni dorește, de asemenea, să dețină un lanț de producție pentru sistemele de combustibil necesare pentru alimentarea reactoarelor de fuziune comerciale. Compania intenționează să se folosească de experiența sa în procesarea hidrocarburilor și a hidrogenului pentru a recupera, purifica și recicla deuteriul și tritiul, cei doi izotopi ai hidrogenului utilizați drept combustibil în mai multe modele de reactoare de fuziune.

În acest scop, Eni a format o societate mixtă cu Autoritatea pentru Energie Atomică din Marea Britanie pentru a dezvolta și vinde aceste servicii la nivel global, oferind companiei italiene o sursă potențială de venituri din fuziune, dincolo de deținerea de centrale sau vânzarea de electricitate.

Tritiul este mult mai greu de izolat decât deuteriul. Deuteriul este stabil și suficient de abundent pentru a fi extras din apa de mare, unde aproximativ unul din fiecare 6.700 de atomi de hidrogen este deuteriu. Tritiul este radioactiv, are un timp de înjumătățire de doar 12,3 ani și există în mod natural doar în cantități mici. O centrală de fuziune deuteriu-tritiu de 1 GW ar putea consuma aproximativ 55 de kilograme de tritiu pe an, mult peste ceea ce ar putea fi furnizat din surse naturale.

Aceasta înseamnă că reactoarele comerciale vor trebui să producă o mare parte din tritiu și să recupereze și să recicleze continuu combustibilul neutilizat. La rândul său, acest lucru necesită sisteme în buclă închisă capabile să extragă tritiul din straturile de reacție și din gazele de evacuare ale reactorului, să îl purifice și să îl reintroducă în reactor. Eni dezvoltă o instalație în ciclu închis al combustibilului cu tritiu la scară largă la campusul UKAEA Culham din Oxfordshire pentru a testa aceste procese în condiții la scară industrială pentru a replica viitoarele centrale de fuziune. Instalația este programată să fie finalizată în 2028.

Alți mari susținători ai fuziunii nucleare

Equinor, Chevron, Shell și Cenovus sunt de ani de zile implicate în industria fuziunii, investind în tehnologii de reactoare înainte ca oricare dintre ele să fi produs electricitate comercială.

Equinor Ventures a investit pentru prima dată în Commonwealth Fusion Systems în 2020 și și-a mărit participația anul următor, ca parte a rundei de finanțare Seria B de 1,8 miliarde de dolari a CFS, pe care Equinor a descris-o la acea vreme drept cea mai mare investiție de capital de risc a sa.

Chevron și-a distribuit investițiile în mai multe tehnologii de fuziune. Chevron Technology Ventures a susținut atât TAE Technologies, cât și Zap Energy și a participat alături de Google la runda de finanțare de 150 de milioane de dolari a TAE în 2025, ducând finanțarea totală a capitalului propriu al startup-ului la peste 1,3 miliarde de dolari. TAE intenționează să construiască o centrală electrică de fuziune, experimentală, de 50 MW înainte de a trece la centrale industriale cu capacități de la 350 MW până la 500 MW.

Shell Ventures s-a alăturat Chevron și altor investitori în runda de finanțare Seria D de 130 de milioane de dolari a Zap Energy în 2024. Zap urmărește o cale diferită către fuziune față de CFS, utilizând stabilizarea fluxului întretăiat în loc de magneți supraconductori pentru a controla plasma. Finanțarea sprijină dezvoltarea următoarei sale generații de dispozitive de fuziune și a sistemelor inginerești necesare pentru a le transforma într-o centrală electrică comercială.

Cenovus a făcut unul dintre primele pariuri ale Big Oil în acest sector, investind 4 milioane de dolari în General Fusion din Canada în 2011 și participând la runde de finanțare ulterioare. General Fusion s-a orientat de atunci către piețele publice, convenind în ianuarie să fuzioneze cu o companie de achiziție cu scop special într-o tranzacție care o evaluează la aproximativ 1 miliard de dolari și care vizează o listare la Nasdaq sub simbolul bursier GFUZ. Compania vizează prima sa centrală electrică comercială pentru mijlocul anilor 2030.