Cel mai vârstnic dobrogean din perioada interbelică

Cel mai vârstnic dobrogean din perioada interbelică


La 13 ianuarie 1934, ziarul Dimineața anunța decesul lui Gheorghe
Stavraca, un bărbat în vârstă de 111 ani.

Conform necrologului publicat de ziarul Dimineața, bărbatul născut
în mai 1823, la Mangalia, a fost martorul transformării Dobrogei în
secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX.

Azi dimineață,
la domiciliul fiului său Marin Stavraca, comerciant din localitate,
a încetat din viață Gheorghe Stavraca, în vârstă de 111 ani.
Decedatul era cel mai vârstnic locuitor din acest oraș. Născut în
mai 1823 la Mangalia, el a fost martorul evoluției Constanței de la
starea de primitivitate cu 18 bordeie, de pe timpul turcilor, până
astăzi, când Constanța a devenit un oraș modern în toată
accepțiunea cuvântului.

Bătrânul Gheorghe Stavraca a luat parte
la
războiul Crimeii ca furnizor al trupelor franceze; a fost martor
al celor două invazii rusești în Turcia de altădată, la 1826 și
1877 și era primul dobrogean cu care trupele române au luat contact
la Cernavodă, în anul 1879. Pentru înlesnirile pe care le-a făcut
atunci trupelor românești de sub comanda genralului Dunca,
decedatul Gheorghe Stavraca a fost decorat cu Coroana României,
prima distincție acordată unui locuitor din Dobrogea de către
regele Carol I.

Când furtuna a distrus digul portului Mangalia în
anul 1891, Gheorghe Stavraca a pus să se dărâme două proprietăți
ale sale din acea localitate, contribuind astfel la consolidarea și
refacerea digului, cu piatră scoasă din zidurile proprietăților
sale. Pentru acest act, Gheorghe Stavraca a fost decorat cu
„Serviciul credincios”.

În Dobrogea, Gheorghe Stavraca era
cunoscut sub porecla de Yaban Gheorghi, adică Gheorghe cel curajos,
pentru faptul că odată fiind capturat de tâlhari prin pădurile
Dobrogei a scăpat cu punga plină de lire și cu viața numai
datorită curajului său. De altfel, el era unul din puținii oameni
care cuteza să cutreiere singur câmpiile Dobrogei – pe vremea
aceea plină de tâlhari, bașbuzuci – călare, cu două pistoale
la brâu și mehengherul la spate. El a fost unul din pionierii
comerțului de cereale pe aceste meleaguri. De o cultură aleasă,
poliglot, cunoscând la perfecție 9 limbi străine, el era venerat
de către toți cei ce-l cunoșteau
”, ziarul Dimineața,
conform Institutului
de Studii Sud-Est Europene
.

Foto sus:
Digul din Mangalia, în perioada interbelică (© iMAGO
Romaniae
)

Mai multe pentru tine…

Similar Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *