Ultima aventură politică a Marthei Bibescu în România

După
căderea guvernului Nicolae Rădescu în februarie 1945, ultimul
guvern democrat al României, s-a instaurat guvernul Petru Groza,
sprijinit de brațul de fier al lui Andrei Ianuarevici Vîșinski,
reprezentantul URSS în Comisia Aliată de Control.

Vechii
lideri politici, reprezentanți ai partidelor istorice, deși au
protestat prin scrisori adresate puterilor occidentale, au fost
marginalizați, puși sub urmărire, unii au primit domiciliu
obligatoriu, spre exemplu fostul premier Nicolae Rădescu,
prefigurându-se deja măsurile dure luate împotriva lor de către
regimul pro-sovietic, notează
Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a
instituției.

Aflată
mereu în mișcare între Mogoșoaia și Posada, unde găzduia încă
diplomați străini, Martha Bibescu a organizat o „excursie” cu
automobilul la Timiș, în apropiere de Brașov, pentru a pune în
contact în mod secret oameni politici importanți care să coaguleze
un nou guvern, condus de Barbu Știrbei. Delatorii în slujba noului
regim au raportat rapid această aventură, care a rămas fără
urmări pentru regimul politic, dominat în continuare de partida
pro-sovietică. Singura schimbare din guvernul Petru Groza a fost că
Alexandru Alexandrini (participant la „excursie”) a fost numit
ministru al Finanțelor din partea PNL Tătărăscu la 23 august
1945, înlocuind pe Mircea Duma de la PCR. Regele Mihai a intrat în
greva regală (21 august 1945-7 ianuarie 1946), profitând de faptul
că nici reprezentanții americani și britanici la București nu
voiau să recunoască guvernul, a cerut demisia guvernului Groza, dar
acesta a refuzat să demisioneze.

În
septembrie 1945, Martha
Bibescu a plecat pentru totdeauna din România, iar liderii
partidelor istorice au mai rămas pentru o ultimă înfruntare
electorală, alegerile din 1946.

3 sept. 1945

Această notă
informativă este dată de Cpt. mec. Stoiciu Gh.

Membru de partid
Cristali Gh.

Notă informativă
asupra activității politice a principesei Martha Gh. V. Bibescu

1. Sâmbătă, 18
august a.c., a sosit la castelul Posada (unde întâmplător mă
aflam și eu, ca oaspe al intendentului, respectiv Iancu Babeș). A
venit dela Mogoșoaia, însoțită de fica sa, Valentina D-tru G-ca
Comănești. În aceiași zi, a sosit și d. Jan Paul Boncour – cu
secretara și 3 oameni de serviciu, cum și subsecretarul de stat
Alexandrini, dela Finanțe. La castelul Posada se află o placă ce
indică că acolo este legația Franței. (În tot timpul celor 4 ani
de război, prințesa Bibescu a „aranjat” ca în castelele ei,
Mogoșoaia și Posada, să se găsească câte o legație, ce i-a
servit ca „manta de ploaie rea”)

2. În contrast cu
mina ce o avea sâmbătă, 18 crt., am observat luni dim. (20 August
a.c.) că principesa avea o mină veselă, bine dispusă, întinerită
parcă, cu 20 de ani. Ca o zână binefăcătoare al celor obidiți,
a început să împartă mere și diverse fructe soldaților ce se
întorceau de pe front.

3. Intrigat oarecum
de această subită schimbare de spirit, am căutat să culeg
oarecari informații. Atât Babeș – factotumul castelului și
parcului Posada (intendentul șef), cât și șofeurul respectiv,
mi-au arătat că „ieri” (adică duminică, 19 VIII a.c.) au
făcut o escursie ce a decurs așa cum a „aranjat” Prințesa.

4. Intrând mai în
amănunte cu acești doi oameni (în mod separat), am extras din
relațiunile lor următoarele fapte:

5. Încă înainte de
plecarea din Mogoșoaia, prințesa Bibescu – președinta „presei
străine” – a pregătit o escursie de agrement la Timiș-Brașov,
pentru Duminică, 19 VIII a.c.

6. De data aceasta
însă, escursia aceasta, „leit motiv”, camuflând în realitate
o întâlnire politică între: Barbu Știrbey, de la Buftea, Iuliu
Maniu, ce a venit dela Sibiu, Gh. Brătianu, Brașov, J.P. Boncour
(ministrul Franței), Alexandrini (subsecretar Finanțe).

Alte personalități
marcante nu am reținut (dacă au fost sau nu prezente), deși s-au
mai pomenit nume, ca de ex. gen. Rădescu etc.

7. Ce s-au discutat
și ce anume s-au pus la cale, este ușor de dedus, urmărind cele
petrecute imediat după „excursie”.

8. Luni, 20 VIII
a.c., cu tot rafinamentul, tactul și diplomația specifice ei, –
datorită probabil faptului că era prea încredințată de succes –
prințesa Bibescu și-a exprimat în fața intendentului ei tot
optimismul, spunându-i radioasă: „Tot noi, boierii, vă vom
salva, tot așa cum v-am salvat și în 1920. Să aveți toată
încrederea în noi (boierii).”

9. În seara
aceleiași zile, luni 20 VIII, șofeurul (Gică) al lui Alexandrini,
spunea: „Mi se pare că e cam de rău, cu guvernul; se aude că a
și căzut”.

10. Marți, 21 VIII
945 dimineața, amicul I. Babeș m-a anunțat emoționat: „În
fine, a căzut guvernul. Ai văzut că prințesa noastră știe ce
face?” La întrebarea mea, mi-a spus că noul guvern este: Barbu
Știrbey, Gh.Brătianu, I. Maniu, Rădescu.”

Tov. Cpt. G. Stoiciu

31 VIII 945

Mai multe pentru tine…