FMI: Piețele emergente atrag tot mai mult capital de investiții non‑bancar, dar riscurile cresc

Piețele financiare din economiile emergente beneficiază de fluxuri tot mai mari de capital din partea investitorilor non‑bancari, însă această schimbare structurală aduce și riscuri semnificative, avertizează Fondul Monetar Internațional (FMI) într‑un comentariu publicat pe blogul său și bazat pe capitolul din raportul Global Financial Stability Report din aprilie 2026.

Conform analizei FMI, de la criza financiară globală din 2008, fluxurile de portofoliu către piețele emergente au crescut de opt ori, ajungând la aproximativ 4 trilioane de dolari în termeni cumulativi, în timp ce împrumuturile bancare au evoluat mult mai moderat. Capitalul non‑bancar – inclusiv fonduri de investiții, fonduri speculative (hedge funds), fonduri de pensii și companii de asigurări – reprezintă acum circa 80% din totalul finanțării externe, față de aproximativ 40% acum două decenii.

Autorii blogului subliniază că această tendință aduce avantaje clare pentru economiile emergente: costuri mai mici de finanțare, acces mai bun la resurse pentru investiții și o integrare mai profundă în lanțurile globale de valoare, ceea ce poate susține creșterea exporturilor și dezvoltarea sistemelor financiare locale.

Totodată, FMI avertizează că fluxurile de capital non‑bancar sunt mult mai volatili decât cele bancare și sensibili la schimbările din apetitul global pentru risc. O retragere bruscă a acestor fonduri poate genera presiuni externe puternice, poate crește costurile de împrumut și poate duce la deprecieri rapide ale cursurilor de schimb, afectând stabilitatea financiară și perspectivele de creștere economică în statele emergente.

Riscurile sunt amplificate în special în contextul actual de incertitudine globală, inclusiv tensiunile geopolitice recente din Orientul Mijlociu, unde unele piețe emergente au început să experimenteze reversiuni ale fluxurilor de capital non‑bancar.

FMI recomandă factorilor de decizie din piețele emergente să monitorizeze atent structura investitorilor non‑bancari și să își întărească instituțiile, rezerva externă și cadrul de politici macroeconomice.

Alte măsuri sugerate includ utilizarea flexibilă a politicii monetare și a instrumentelor macroprudențiale, precum și teste de stres la nivel sistemic pentru a evalua reziliența financiară la șocuri bruște.

(Citește și: ”Fluxurile investițiilor Beijingului în regiune: România, relativ ocolită de capitalul chinez”)

***