Criza politică s-a transformat în criza încrederii în leu: Cum și de ce s-a depreciat cu -3,4% moneda națională. Panica populației și a firmelor creează riscul unei aterizări abrupte a economiei

Miercuri, 6 mai, moneda euro a crescut brusc, precum în zilele ultimei săptămâni, la nivelul istoric de 5.2688 lei. Criza politică declanșată de PSD s-a transformat prin demiterea guvernului Bolojan într-o criză guvernamentală, care mai departe pare să se transforme într-o criză a încrederii în leu.

Fenomenul vine pe fondul ”euroizării” economiei și a finanțelor personale din ultimul an, ca urmare a avantajului de până acum a creditelor în euro. Acest avantaj tocmai se topește.

Deprecierea rapidă din ultimele zile indică o panică în piața valutară, în special în rândul gospodăriilor populației și companiilor, având în vedere faptul că:
1. dobânzile suverane la obligațiunile în lei au fost stabile marți și chiar au scăzut miercuri (ceea ce indică o oprire a ieșirilor de capital);
2. dobânzile de piață monetară, atât cele ROBOR, cât și cele pe termen scurt (pentru finanțările pe 1 zi – T/N – și cele overnight – O/N) au rămas stabile ceea ce arată că băncile sunt în continuare într-o poziție de exces de lichiditate, că nu există activitate speculativă și deci nu au existat intervenții majore ale BNR pentru a drena excesul de bani din piață.

I. Evoluția cursului – depreciere de -3,4% în doar o săptămână, apărută doar într-o criză gravă

Deprecierea cursului, ajunsă acum la -3,4% într-o singură săptămână (de la 5.0937 în 29 aprilie la 5.2688 în 6 mai), este o mișcare necaracteristică pentru cursul euro/leu, caracterizat în general de stabilitate având în vedere faptul că BNR îl folosește ca ancoră de stabilitate și îl ține în mod explicit stabil.

Mișcarea actuală, susținută, de depreciere a leului este mai negativă ca cea din mai 2025, când BNR a cheltuit peste 6 miliarde de euro pentru a proteja leul, iar cursul tot a suferit atunci o depreciere de +4 deviații standard.

Presiunea pe depreciere a apărut încă din primele zile ale crizei politice, în condițiile în care analiștii BCR Cercetare notau că volumul tranzacțiilor de pe piața valutară locală a crescut puternic în ziua de vineri, 15 aprilie. Atunci, volumul tranzacțiilor a urcat peste media săptămânală pe termen lung, iar cele mai multe tranzacții au fost făcute în vinerea respectivă, reprezentând aproximativ 60% din volumul întregii săptămâni.

În contextul materializării crizei politice declanșate de PSD, care s-a aliat cu AUR pentru a îl demite pe premierul Ilie Bolojan, investitorii au început să vândă din deținerile lor de obligațiuni în lei ale României (ceea ce a împins în sus dobânzile suverane) și să își retragă banii din România, ceea ce a pus presiune pe curs din moment ce la retragere leii investitorilor străini se schimbă în valută, iar investitorii străini care rămân pe poziții sau intră la cumpărare trebuie să și le protejeze prin hedge-uri valutare.

BNR pare să fi intervenit de mai multe ori în piață, în ultimele zile, pentru a curma din volatilitatea cursului euro/leu, dar faptul că cursul a spart puternic pragurile apărate anterior de BNR (5,1 lei/euro și 5,2 lei) a arătat că presiunea pe deprecierea cursului a fost puternică – ceea ce face o intervenție prea costisitoare în raport cu posibilele beneficii, având în vedere și gradul de supraevaluare al cursului de dinainte de criză.

II. Euroizarea economiei: Deprecierea cursului, în contextul euroizării, va produce efecte majore în economie și scumpiri semnificative

În același timp, un grad de euroizare financiară de ~32% – câte credite și depozite bancare sunt denominate în valută față de total – pare modest la prima vedere din perspectiva impactului asupra economiei. Mai ales că față de vârful de dinainte de 2015, când creditele în valută depășeau 60% din total, euroizarea pare că a dat înapoi. Dar cifrele privind euroizarea financiară spune mai puțin de jumătate din poveste, pentru că în realitatea gradul de euroizare a economiei s-a intensificat în ultimii ani.

(Citește și: Criza cursului valutar vine după un an de ”euroizare” a economiei: speriate de dobânzile la lei specifice inflației, companiile și-au făcut creditele în euro)

Aceasta se manifestă acum mult mai puternic la nivelul economiei reale, chiar dacă creditul și depozitul bancar în euro a scăzut ca pondere în total. Practic s-a schimbat doar forma în care euroizarea se manifestă: din credite în euro, în prețuri în euro. Chiriile, prețurile imobiliarelor (o piață de peste 1 trilion de dolari conform anumitor estimări), o parte semnificativă a serviciilor și a echipamentelor industriale sunt cotate în euro – ceea ce înseamnă că o depreciere a leului se transmite direct în costurile de trai și de producție, indiferent dacă gospodăria sau firma respectivă are sau nu credite în valută.

O depreciere de -3-4%, cum a fost cea din ultima săptămână, înseamnă în termeni concreți: chirii, terenuri, apartamente și mașini mai scumpe (mașinile sunt cotate în euro și la plată se face conversia), costuri mai mari pentru importuri, facturi mai mari la serviciile în euro (de ex. telecomunicații, abonamente la Netflix și alte servicii lunare), presiune pe marjele firmelor care cumpără materii prime sau echipamente din import și lista poate continua. Efectul nu e complet imediat și nici uniform, dar se va acumula și se va vedea în inflație în termen de 1-3 luni, aplificând un puseu inflaționist deja existent ce va eroda puterea de cumpărare a populației, care oricum e sub presiune din cauza măsurilor de ajustare fiscală.

III. De unde a venit presiunea pe curs – Mecanismul de depreciere

În contextul haosului politic, presiunea pe curs a venit în mod special din cererea reală de euro din economie, din moment ce dobânzile suverane și cele de piață monetară au rămas bine ancorate în ultima săptămână:

• Dobânda la obligațiunile românești pe 10 ani (RO10Y) a rămas la nivelul de 7,3-7,4% în săptămâna crizei politice și au început să scadă, la 7,16% miercuri, la ora 15:28 – asta indică intrări pe obligațiunile în lei, după ieșiri majore în perioada inițială de șoc. Amintim că RO10Y a crescut de la 6,69% înainte de criza politică declanșată de PSD la 7,37% în doar 2-3 zile, un șoc puternic ce a produs probabil o nevoie pentru investitori să își hedge-uiască portofoliile (să le protejeze).

• În același timp, ROBOR la 3 luni nu a înregistrat până acum o creștere, ci a stagnat la 5,86%, nivel atins joi, 30 aprilie, ceea ce arată că băncile comerciale au în continuare exces de lichiditate. Stabile au rămas și dobânzile pentru finanțările pe 1 zi (T/N) și overnight (O/N), ele rămânând cu 2 puncte procentuale sub rata de dobândă a facilității de creditare a BNR de 7,5%, ceea ce arată, din nou, că lichiditatea din piață rămâne excedentară. 

• Concluzia: Stabilitatea dobânzilor T/N și O/N (sau chiar a ROBOR, combinată și cu evoluția dobânzilor suverane) înseamnă că nu există presiune speculativă organizată în piața interbancară – băncile nu se împrumută mai scump în lei pentru a cumpăra euro. Asta exclude scenariul unui atac speculativ clasic pe leu, de tipul carry trade invers sau short pe RON prin swap-uri valutare. Leul e totuși disponibil la tranzacționare inclusiv pe piețele internaționale, ceea ce nu exclude o posibilă presiune din partea unor investitori mari, având în vedere poziția vulnerabilă a României, atât din punct de vedere fiscal, cât și politic și poziția slabă a leului.

Drept urmare, combinația pe care o vedem acum – curs în depreciere, dar dobânzi T/N și ROBOR stabile – sugerează că presiunea vine din cerere reală de euro. Adică de la companii și de la gospodăriile populației – după cum am mai punctat în ultima săptămână, populația se refugiază în general în euro în perioade de incertitudine, paradoxal inclusiv din cauza temerilor de depreciere eventuală a leului.
Acesta este un element de psihologie comportamentală ce pune presiune suplimentară pe curs.

Notă: Depozitele populației și companiilor (în lei și euro) au fost în martie 2026 cu 7% mai mari ca în martie 2025, ajungând la un sold de 673 miliarde lei, în condițiile în care depozitele în lei s-au majorat cu 4,9%, iar cele în valută, exprimate în lei, au crescut cu 11,9%, arată datele BNR. Populația avea în martie depozite în lei de 269,2 miliarde lei, iar companiile depozite în lei de 192,3 miliarde.

Dacă în zilele următoare dobânzile pe termen scurt (T/N) ar începe să crească brusc, acesta ar fi semnalul că BNR intervine în piață prin drenarea agresivă de lichiditate din piață și din bănci, în răspuns la o intrare că puternică a speculatorilor cu poziții short pe leu.

Per total, evoluția piețelor indică faptul că BNR nu a activat pârghia dobânzilor, ceea ce confirmă că banca centrală lasă cursul să se ajusteze gradual, fără a face intervenții costisitoare și cu randamente incerte.

Dobânzile suverane și de piață monetară au rămas stabile, în ciuda haosului politic – în mai 2025, BNR a activat pârghia dobânzilor pentru a nu invita speculații contra leului

Ca idee, în criza guvernamentalo-electorale din mai 2025, BNR a intervenit pe piața monetar-bancară pentru a retrage lichiditatea din piață, pentru a apăra cursul, adică pentru a nu invita speculații suplimentare pe leu – pozițiile short devin mai costisitoare (cresc dobânzile) în condiții de lichiditate restrânsă și în același timp se sporește astfel atractivitatea pozițiilor în lei.

• Pe de altă parte, presiune pe curs e destul de probabil să fi venit din hedge-uri (poziții de protejare a riscului de portofoliu) pe piața valutară pentru a proteja expunerea pe obligațiuni, în contextul în care șocul crizei politice a produs un val major de ieșiri de capitaluri din obligațiunile de stat (și, implicit, o creștere majoră a ratelor de dobândă – evoluție care echivalează cu pierderi majore pentru cumpărători și deținători (prețul obligațiunilor scade când dobânzile cresc);

• Totuși, stabilitatea dobânzilor la toate scadențele – overnight, T/N și ROBOR 3M – sugerează că acest mecanism fie nu e activ la scară mare, fie că volumul de hedging e absorbit de excesul de lichiditate din sistemul bancar, fără a mișca ratele de dobândă;

• Ca idee, investitorii străini care cumpără obligațiuni românești la dobânzi de 7%+ își hedge-uiesc simultan expunerea valutară prin vânzarea RON pe piața forward sau prin swap-uri. Asta creează presiune de depreciere pe spot, fără să afecteze dobânzile.

Notă: Rata T/N înseamnă Tomorrow/Next (mâine/următoarea zi) și este un termen folosit în piața valutară sau în piața interbancară a dobânzilor pentru a desemna o operațiune cu decontare a doua zi și scadență a treia zi – se referă la costul împrumutului în lei pe termen de 1 zi, indicator al tensiunilor de lichiditate din piață. Mai simplu spus: este o tranzacție care se stabilește azi pentru decontare mâine (Tomorrow) și se închide poimâine (Next) este și o formă de împrumut sau schimb valutar pe termen foarte scurt, folosită adesea pentru gestionarea lichidității de pe o zi pe alta. Împreună cu dobânzile overnight (O/N), cele două rate de dobândă arată cât costă să ții deschisă o poziție speculativă pe termen foarte scurt, dacă speculatorii operează prin swap-uri valutare (ex. te împrumuți în RON și cumperi EUR) sau prin forward-uri, unde dobânda este implicită în diferența de curs.

Eliminarea incertitudinii va calma criza și volatilitatea cursului

România, țara cu cele mai mari deficite bugetare din UE în ultimii ani și cu o țintuire a cursului în anii 2021-mai 2025 sub pragul de 5 lei/euro (care a contribuit la acumularea de dezechilibre în economie și finanțele bugetare) e expusă riscului unei crize clasice de piețe emergente.

În astfel de crize politice, cuplate cu deficite bugetare și de cont curent mari și niveluri artificiale ale cursului de către banca centrală (curs ținut fix raportat la o monedă externă – currency peg în eng.), există marele risc al pierderii încrederii piețelor, investitorilor și chiar și a gospodăriilor populației în condiții de panică – asta produce nu doar ieșiri de capitaluri, ci și o fugă spre euro în rândul populației de frica deprecierii eventuale a cursului.

Notă: Spre deosebire de țări ca Argentina, România are ancore de stabilitate ca UE și NATO, care vor ține în frâu o criză clasică de piețe emergente odată ce factorii de instabilitate financiară se elimină.

(Citește și: Cristian Grosu / În 5 mai 2026 s-au terminat alegerile din 2024 – ce urmează după ele. Mic ghid al antreprenorului mare)

(Citește și: Criza politică, factura pentru primele 11 zile: 10 mld. lei în plus din dobânzile la datoria publică – un minus de 2 mld. euro din rezervele BNR pentru a nu exploda cursul – un plus încă neștiut la inflație prin deprecierea leului)

(Citește și: Miza crizei politice de dinainte de rotativa din 2027: Fluviile de miliarde care vor intra în România în următorii ani și care se negociază chiar acum: înzestrarea militară, energia și gazele americane, minerale critice și cireașa Anghel Saligny)

(Citește și: Radu Crăciun: „Între recesiune și hiperinflație, BNR va alege recesiunea – ăsta îi e mandatul” – Cursul nu va ajunge la 6 lei fără ca BNR să fi drenat lichiditatea și împins dobânzile în sus)

(Citește și: Avertismentul celor mai puternice patronate din România: Instabilitatea politică are un cost economic, direct și măsurabil – ”Dacă pierdem ratingul suveran recomandat investițiilor, România ar trebui să crească TVA cu încă 3% pentru a ține bugetul în parametri”)

***