Teoriile rasiale care au stat la baza nazismului

Civilizați la ei acasă, europenii se purtau în mod insolent și barbar odată ce ajungeau pe teritoriile populate de reprezentanții altor rase, „inferioare” în închipuirea lor. Scriitorul francez Georges Ohnet făcuse într-un roman de-al său, la sfârșit de secol XIX, o descriere tipică a duplicității caracteristice pentru acele vremuri, când omuciderea pe tărâmurile populate de „sălbatici” era considerată un act firesc:

„Môssler era un om corect în toate celea și de o bunătate rară. Dar în Africa… el nu ezita să împuște din carabina sa… În Transvaal asta însemna să fii energic. În Franța asta însemna crimă. Era o chestiune de latitudine, mediu și circumstanțe” [Ohnet, 1896].

Se pare că pe toate dimensiunile gândirii din acea vreme – academice, literare, politice, filosofice, istorice – era acceptată sau promovată ideea unui decalaj sau chiar a unei prăpastii intelectuale, psihice și evolutive între rasele umane.

Până și în așa domenii marginale ca ezoterismul, ocultismul și spiritismul se strecurau teze și convingeri vădit rasiste. Autoarea unor cărți ezoterice publicate în a doua jumătate a secolului XIX, Helena Blavatsky, considera că omenirea e împărțită în ființe umane superioare (de inspirație divină) și inferioare (semianimale sau semioameni), iar mecanismele evoluției contribuie la eliminarea raselor inferioare și degradate.

„Nicio cantitate de cultură, niciun număr de generații, educate în mijlocul civilizației, nu vor putea ridica așa exemplare umane ca boșimanii sau veddah din Ceylon, sau unele triburi africane la acel nivel al dezvoltării mentale la care stau arienii, popoarele semitice sau așa-numitele popoare turanice. «Scânteia divină» lipsește în rândul lor, ele sunt unicele rase inferioare pe această planetă și, din fericire, datorită înțelepciunii Naturii, care lucrează neîncetat în această direcție, ele repede vor pieri” [Блаватская, 1888/1937].

Diferențele rasiale, așa cum erau ele percepute și propagate, încurajau nu doar discriminarea rasială. Există voci care acuză savanții, scriitorii și filosofii de atunci că ar fi oferit sprijin, fie și fără voia lor, campaniilor de exterminare a „celorlalți”. Într-adevăr, la anumite etape s-a făcut abuz de teoriile rasiale și de cele evoluționiste, la fel cum s-a făcut și se mai face abuz de istorie, de filosofie, chiar și de fizica nucleară în scopuri politice și expansioniste. Istoricul francez Thierry Camous dă următoarea notă influenței teoriilor rasiale asupra perceperii alterității ca factor conflictogen de anvergură:

„Rasismul a fost instituționalizat ca știință în Europa de către antropologia fizică [numită și biologică] a secolului al XIX-lea. În numele unor astfel de principii, populațiile caraibiene, amerindiene, din bazinul Congo-ului, din Sud-Estul african, precum și nenumăratele populații insulare din Pacific (lista ar putea fi mult extinsă) au fost nimicite” [Camous, 2009, p. 496-497].

Nu putem fi de acord întru totul cu această teză, pentru că omoruri în masă pe criterii rasiale s-au produs mult înainte de apariția teoriilor rasiale. Camous însuși se contrazice nițel în acest punct, odată ce este autorul unei excepționale monografii despre luptele identitare pe durata a două milenii și jumătate, în care arată cu lux de exemple istoria războaielor dintre rase și civilizații. Teoriile rasiale, fondate pe cercetări științifice superficiale, au făcut doar ca percepția despre un „celălalt” diferit să obțină o explicație savantă și au servit ca o justificare psihologică suplimentară chemărilor xenofobe.

E adevărat totuși că unele concepte sumare și adeseori eronate despre rase și diferențele umane au fost adaptate ideologic și utilizate cu cinism pentru îndoctrinarea politică a maselor. Teoriile despre diferențele dintre rasele umane au fost transferate din domeniul antropologiei în sfera politicului, unde din ele s-au inspirat în mod inadecvat numeroși gânditori din secolele XIX-XX, inclusiv „părinții fondatori” ai comunismului, Karl Marx și Friedrich Engels. Ultimul, de exemplu, prorocea un război mondial în care popoarele revoluționare, cu mentalitate superioară, le vor elimina pe cele reacționare, cu mentalitate inferioară:

„În apropiatul război mondial, de pe fața pământului vor dispărea nu doar clasele și dinastiile reacționare, ci popoare reacționare întregi. Şi acesta va fi un progres”.

Reacționare erau, în opinia lui Engels, popoarele slave, care alterau dezvoltarea progresivă a europenilor.

O mențiune aparte o merită filosoful francez Arthur de Gobineau (foto dreapta), autorul ideii despre supremația rasei albe, care a influențat în mod substanțial politica secolului XX. Gobineau a scris în anii 1853-1855 lucrarea Eseu despre inegalitatea raselor umane (Essai sur l’inégalité des races humaines), în care susținea că varietatea și inegalitatea rasială reprezintă cheia înțelegerii tuturor problemelor din istorie și explică destinele popoarelor. În opinia filosofului, există rase inferioare și rase superioare și doar cele din urmă sunt capabile să asigure progresul civilizației; rasa albă era considerată superioară (datorită trăsăturilor ei de frumusețe, forță fizică și inteligență), rasa neagră era considerată inferioară, iar cea galbenă – limitată. Exemplele istorice de degenerare și decădere a unor popoare sunt consecința amestecului rasial, de pe urma căruia sângele unor popoare avansate a pierdut din puritatea rasială; „societățile pier, fiindcă degenerează (…) ele nu mai au aceeași valoare intrinsecă, fiindcă nu mai au același sânge” [apud van der Dennen, 1995, p. 219].

Corespunzător, Gobineau a promovat ideea că rasa albă ar trebui să se purifice și ar trebui să preia în mod exclusiv controlul asupra lumii și asupra istoriei, fiindcă doar pe această cale e posibil de atins culmile progresului și civilizației. Practic, Gobineau a dat startul unui curent ideologic care mai târziu a avansat ideea existenței „rasei ariene”, care, unica, trebuie să domine lumea. „Arian” din sanscrită înseamnă „onorabil, respectabil, nobil”, iar descendenții direcți ai acestei rase erau considerate popoarele protoindo-europene, în particular etniile de origine europeană.

Sociologul austriac Ludwig Gumplowicz (foto dreapta), de origine polono-evreiască, este savantul care a integrat teoriile și ideologiile rasiale într-un concept unitar, prin care a încercat să demonstreze impactul diferențelor rasiale asupra proceselor istorice. Gumplowicz a utilizat instrumentarul sociologic pentru a explica geneza și evoluția conflictelor dintre grupuri și e considerat unul dintre fondatorii etnosociologiei ca disciplină științifică. În 1883 el a publicat lucrarea Lupta raselor (Der Rassenkampf), în care prevedea un război mondial cauzat de diferențele rasiale (trebuie de avut în vedere că sub termenul „rasă” Gumplowicz deseori subînțelegea etniile).

Principalele teze ale conceptului elaborat de Gumplowicz sunt următoarele:

1. rasele au origine poligenistă, provin din trunchiuri evolutive diferite;

2. există o ură originară inerentă și letală între grupurile rasiale, care va provoca războaie la scară largă;

3. numai pe calea unei lupte de anvergură e posibilă ascensiunea unui grup rasial sau combinarea a două sau mai multe popoare într-un singur corp social (formarea statelor).

4. grupul care a cucerit victoria în război va exploata fără milă reprezentanții grupului înfrânt, transformându-i în sclavi.

Potrivit lui Gumplowicz, aceste teze explică evoluția proceselor istorice și perenitatea animozității și a conflictelor între grupurile umane. Totodată, tezele sociologului explică geneza și metamorfozele antagonismelor politice: „Lupta pe viață și pe moarte între hoardele antropologic diferite se transformă în confruntarea dintre diferitele grupuri sociale, clase, state și partide politice” [apud van der Dennen, 1995, p. 200].

Finalmente, diferența dintre rase stă la originea conflictelor umane, voia să spună Gumplowicz, fiindcă psihologia xenofobă pe care o moștenim în raport cu rasele se exprimă și pe dimensiunea diferențelor sociale din cadrul aceleiași rase. Cu părere de rău, de ideile științifice avansate de Ludwig Gumplowicz au făcut abuz propagandiștii ideologiilor rasiste pentru fundamentarea unor politici expansioniste și xenofobe. Ironia sorții a făcut ca teoria filosemitului Gobineau și cea a etnicului evreu Gumplowicz să pună bazele ideologiei naziste, profund rasistă și antisemită în esența sa.

Fragment din cartea „Mozaicul Uman. Evoluția Omului și Originea Raselor”, de Dorian Furtună, doctor în biologie, etolog. Cartea poate fi găsită AICI.