Interviu Fabian Zuleeg / „E sfârșitul unei epoci de aur. Statul s-a întors în economie.

Lista crizelor la care Europa trebuie să răspundă în următorul deceniu nu se rezumă la efectele pandemiei și la război – ea e mult mai lungă și cuprinde mai toate sectoarele societății occidentale. Singura șansă este ca statele membre UE să lucreze împreună, pentru că doar împreună „cântăresc” suficient pe scena globală pentru a-și influența soarta. În absența unei integrări și mai profunde, a unei regândiri a politicii energetice, industriale și nu numai, Europa riscă să-și vadă destinul dictat de marile puteri de care depinde și în prezent – economic, dar și din punctul de vedere al securității – SUA și China, avertizează Fabian Zuleeg.

Dr. Fabian Zuleeg este directorul executiv și economistul-șef al Centrului de Politici Europene (European Policy Center, EPC), un think tank independent, non-profit, dedicat promovării integrării europene prin analiză și dezbatere.

Textul de mai jos e preluarea unor fragmente din numărul 84 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare, apărută sub titlul ”Economia de Război și Factura de Pace” (LINK-AICI), unde poate fi citită analiza integrală.

***

CRONICILE:
Deși Europa nu este implicată militar în războiul din Ucraina, vedem că economia funcționează după o „logică de război”. Cum evaluați impactul războiului asupra economiei europene, în special având în vedere iarna grea din fața noastră?

Fabian Zuleeg:
Agresiunea rusă în Ucraina este un punct de cotitură, începutul unei noi ere, în care Uniunea Europeană și statele membre vor fi nevoiți să regândească modul în care funcționează economia noastră, modul în care facem politici în numeroase arii de interes, de la cele evidente cum ar fi politica externă, politica energetică, dar și în zone precum extinderea Uniunii, politica industrială, cum se va poziționa Europa față de marea rivalitate geopolitică dintre SUA și China.

Vorbim despre o gamă variată de provocări cu care ne confruntăm, care se suprapun unor provocări deja existente.

Europa se află în ceea ce noi numim o „permacriză” (perioadă lungă și permanentă de criză, ca urmare a mai multor factori care se suprapun sau se succed, n.r.). În ultimul deceniu și jumătate, ne-am confruntat cu un număr de crize interconectate cărora le-am supraviețuit, dar în esență nu am adresat factorii structurali și peste toate acestea trecem prin transformări majore ale economiei noastre, atât în termenul revoluției verde, al sustenabilității, cât și al revoluției tehnologice, care este un fenomen global, precum și al unor schimbări demografice care produc efecte mai ample în Europa decât pe alte continente.

Toate acestea se suprapun, iar acest lucru înseamnă, în special pentru Europa Occidentală, pentru că Europa de Est a avut o experiență diferită, sfârșitul unei epoci de aur. A fost o perioadă de stabilitate, prosperitate, de consens politic larg, de democrație. Iar acum vedem provocările la adresa acestora, inclusiv criza democratică din multe state. În Europa, dar și la nivel global, democrația trebuie să găsească modalități de a se apăra în această nouă eră.

Nu este o imagine pozitivă. Provocările cu care ne confruntăm sunt reale. Iarna aceasta vom avea parte de o economie de război.

Cel mai dificil aspect aici este faptul că populațiile nu au fost pregătite de sacrificiile care vor trebui să fie făcute, că acestea sunt necesare. Multe guverne pretind că vor putea atenua impactul (crizei energetice, n.r.). În realitate, cele mai multe țări europene se vor confrunta cu o creștere a facturilor la curent și a cheltuielilor alimentare. În plus, avem și această foarte reală criză a costului vieții care are un impact direct asupra oamenilor. Iar acest lucru va avea consecințe politice.

Prin urmare, avem nevoie de leadership politic la nivel european, trebuie să începem să facem lucrurile diferit, să recunoaștem că în multe dintre aceste arii avem nevoie de o dimensiune europeană, pentru că efectele distribuite vor fi relativ severe. Este un moment al adevărului pentru UE și pentru statele membre.

(…………………………………………………………..)

CRONICILE:
Spuneați că multe guverne au impresia că pot controla efectele crizei energetice. În ultima perioadă, intervențiile statului în economie au fost din ce în ce mai pronunțate. Ajutoare financiare directe au fost propuse sau acordate deja în toate statele europene, în contrast puternic cu regulile de dinainte de pandemie, când ajutorul de stat se acorda rar și în conformitate cu reglementări precise. Cum credeți că va evolua rolul statului în economie, pe termen scurt și pe termen mediu?

Fabian Zuleeg:
Această tendință se conturase deja la nivel global, ideea că „Big Government” s-a întors. Vedem această dezbatere nu doar în Europa, ci și în SUA. Republicanii susțin că statul trebuie să-și asume un rol mai important, în parte pentru că în timpul pandemiei a fost evident că statul trebuie să preia anumite funcții care nu puteau fi lăsate în voia piețelor.

Statul s-a întors. Politicile publice s-au întors. Este tot mai clar acum că deciziile pe care le iei acum contează. Acest lucru reprezintă însă o provocare, în special pentru Uniunea Europeană, pentru că o mare parte din cooperarea noastră economică se bazează pe a controla acțiunile guvernelor naționale, asigurarea faptului că nu există bariere în calea pieței unice, că toată lumea aplică aceleași reguli.

(Citiți și: ”Economia de Război și Factura de Pace: CRONICILE 84. Titlurile și autorii)

Avem cadrul legal care garantează asta, dar problema acum este că în situații de criză, cum ar fi pandemia de COVID-19 sau cum este războiul, guvernelor li se lasă mână liberă să facă tot ce consideră că este necesar pentru a salva economia.

Și asta este foarte periculos, deoarece duce la fragmentare. Este ineficient pentru că trăim în economii interdependente, prin urmare, acțiunile unei țări le afectează și pe altele. Și ignoră complet dimensiunea politică.

Dacă vei avea succes într-o țară, dar nu și în alta, acest lucru va avea un impact direct asupra alegerilor, dar și asupra coeziunii UE.

Ca să mă exprim foarte sincer, dacă ți-e frig și foame și te uiți peste graniță și vecinii tăi au fost protejați de guvernul lor, acest lucru va ridica multe întrebări dacă suntem într-adevăr în aceeași barcă.

(…………………………………………………………..)

CRONICILE:
Ați menționat importanța Fondului de Redresare și Reziliență. Momentan, statele par a se concentra pe măsuri de supraviețuire, de limitare a impactului războiului, în defavoarea investițiilor. Când credeți că se va repune accentul pe dezvoltare, în special având în vedere că ne așteaptă o perioadă de contracție economică?

Fabian Zuleeg:
Trăim un paradox vechi. De îndată ce te confrunți cu o criză economică, guvernele vor face economii în special de la investiții. Cred că acest lucru este explicat parțial prin faptul că nu facem o distincție între tipurile de cheltuieli guvernamentale. În final, ar trebui să ne uităm ce cheltuieli publice promit să aibă cele mai bune randamente pe viitor, atât în plan economic, cât și în plan social, și să le prioritizăm.

Exact opusul pare să se întâmple, pentru că guvernele au multe obligații, în special salarii și pensii care trebuie plătite și deci investițiile au mereu de suferit.

Ceea ce trebuie să recunoaștem este că nu putem să ne întoarcem la modul în care făceam lucrurile înaintea acestei permacrize, cum obișnuiam să abordăm aceste lucruri în trecut, care era în esență să lăsăm aceste decizii la nivel național. Ceea ce am văzut este că efectele de contagiune sunt semnificative.

(……………………………………………………)

Trăim o nouă revoluție industrială în care unele dintre tehnologiile dezvoltate în prezent vor deveni esențiale pentru anumite sectoare ale economiei. Europa a rămas deja în urmă.

Asta ne aduce înapoi la momentul de cotitură de care vorbeam. Securitatea economică va fi unul dintre obiectivele-cheie ale guvernelor, ale UE și trebuie să ne asigurăm că avem control asupra tehnologiilor, asupra infrastructurii, asupra lanțurilor de aprovizionare care sunt critice pentru economia europeană, dar și pentru societatea europeană.

(……………………………………………………………..)

CRONICILE:
Referitor la prețul pe care va trebui să îl plătim, vedem deja semnalele unei crize a costului vieții. Care credeți că vor fi efectele pe termen mediu ale actualei crize inflaționiste asupra consumatorilor europeni, asupra clasei de mijloc?

Fabian Zuleeg:
Pe termen scurt, sunt convins că discutăm despre un nivel de trai mai redus. Este imposibil de evitat. Dacă facturile la energie ți-au crescut de 5-6 ori, acei bani trebuie să vină de undeva. Chiar și în acele gospodării cu un nivel ridicat de venituri disponibile, aceste schimbări se vor resimți, vor fi nevoiți să renunțe la altceva.

Cred că europenii înțeleg asta. Cred că sunt dispuși să accepte situația dacă le este explicată corespunzător.

Întrebarea este ce se va întâmpla pe termen lung. Vom continua pe aceeași linie, a productivității reduse, a prețurilor ridicate, a dependenței ridicate de surse externe, sau vom face acum investițiile care în următorii trei-patru ani ne vor aduce într-un punct în care vom avea, spre exemplu, o acoperire mult mai bună cu energie din surse regenerabile, în care suntem capabili să ne asigurăm nevoile din surse multiple, de încredere?

Aceasta ar fi o schimbare semnificativă a modelului economic.

(Citiți și: ”Interviu Daniel Fiott / Europa dintre SUA, China și Germania: strategic și economic”)

Am vorbit de Germania, o mare parte a succesului manufacturier a fost construit pe energia ieftină și accesibilă din Rusia. Acest lucru va trebui să se schimbe. Vom avea de făcut alegeri dificile.

În acest moment, Europa nu gândește strategic.

Trebuie să propunem un obiectiv și apoi să facem orice e nevoie pentru a ajunge acolo. Și, da, acest lucru înseamnă și că guvernele vor trebui să intervină mai mult și va trebui să existe consecințe pentru cei care nu lucrează către atingerea obiectivului comun.

(……………………………………………………..)

Pentru țări mai mici și pentru IMM-uri, marele risc este că ceea ce facem în prezent va submina piața unică europeană. Global, lucrurile vor fi mai dificile. Prin urmare, companiile, cele din industria prelucrătoare, dar nu numai, vor fi nevoite să se bazeze pe lanțurile europene de aprovizionare și dacă piața unică nu funcționează corespunzător, va fi imposibil.

Orice țară, inclusiv Germania, e prea mică pentru a se descurca fără a ieși dincolo de granițe.

(…………………………………….)
Interviul integral poate fi citit în numărul 84 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare, apărută sub titlul ”Economia de Război și Factura de Pace” (LINK-AICI).

***
(Citiți și: ”Video / 7 lucruri despre CRONICI spuse de 7 cititori de top în 3 minute”)

***