Cele mai neobişnuite tradiţii ale romilor. De ce lăutarii nu-şi împrumută niciodată instrumentul

Consideraţi nomazi, romii au reuşit să îşi dezvolte o serie de tradiţii, care au fost transmise din generaţie în generaţie. Deşi mare parte din romi au renunţat la o parte dintre obiceiuri, adaptându-şi modul de viaţă cu al majorităţii, unele tradiţii au reuşit să treacă testul timpului.

În ciuda faptului că romii sunt un popor nomad, obiceiurile acestora au reuşit să treacă testul timpului şi să fie transmise cu sfinţenie de la o generaţie la alta preţ de secole. 

Printre aceste obiceiuri se numără unele care ar părea cel puţin ciudate, privite din afară. Folosind un raport despre obiceiurile şi tradiţiile romilor realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii,  vă prezentăm unele dintre cele mai neobişnuite tradiţii ale romilor. 

– Nimeni nu are voie să se atingă de vasul în care se spăla pe faţă capul familiei. În familiile de ursari, de exemplu, cea mai importantă persoană este tatăl, considerat ca aducătorul de noroc pentru toată familia. Vasul în care se spală acesta pe faţă şi pe cap nu poate fi folosit de niciun membru al familiei;

– Lăutarii nu-şi împrumutau instrumentele, pentru că se credea că-şi pierd norocul dacă o fac;

– Fetele erau învăţate de către mamele lor să spele haine, să gătească şi să aibă grijă de casă încă de la 6-7 ani, asta pentru că pe la 13-14 ani acestea deja se măritau;

– Tinerele însărcinate trebuia să-şi acopere burta cu braţele le vederea socrului;

– Femeia măritată trebuie să poarte batic pe cap, acesta fiind un semn de respect pe care femeia îl aduce bărbatului său;

– Înainte de nuntă, fetelor le este testată virginitatea. Acest lucru se întâmplă cu o săptămână sau două înainte de nuntă, în casa naşului;

– Cordonul ombilical al noului născut se tăia, acum 50 de ani sau un secol, de către moaşă cu un cuţitaş făcut dintr-un bănuţ de argint;

– Romii sărbătoresc Rusaliile preţ de 9 zile, timp în care nu se spală pe faţă şi poartă aceleaşi haine;

– La gabori, la naşterea copilului, în trecut se făcea un foc în faţa cortului sau a casei, pentru a-l feri pe cel mic de „zânele rele”. Acest foc era întreţinut până când copilul era botezat, adică preţ de câteva săptămâni bune;

– În unele locuri, în ziua nunţii, miresei i se despleteşte părul, care este spălat de douăsprezece tinere necăsătorite, după care este uns cu ulei de trandafir, frunză de nuc, lăcrămioară şi coajă de castană;