KGB-ul loveşte năprasnic CIA-ul: Cazul Aldrich Ames

Anii ’80 au marcat o intensificare a “războiului” dintre KGB şi CIA. Se puneau la cale mari operaţiuni  de spionaj, se depuneau eforturi imense pentru recrutarea de informatori din tabăra adversă. Nici un efort nu era prea mare pentru atingerea scopului dorit. Şi, totuşi, câteodată, marile lovituri de spionaj au apărut acolo unde foarte puţini se aşteptau.

În aprilie 1985, un ofiţer CIA îi abordează direct pe responsabilii KGB din SUA, propunându-le să le spună tot ce ştia în schimbul unei compensaţii financiare. Luaţi oarecum pe neaşteptate, sovieticii răspund timid contactului de frica unei intoxicări, dar nici nu îl vor neglija. Apare şi întrebare ce l-a determinat pe acest ofiţer să facă un astfel de gest?

O poveste de dragoste urmată de o trădare

Aldrich Ames era un ofiţer modest din cadrul CIA. A ajuns aici graţie tatălui său, Carleton Ames, care şi-a dezvoltat o serie de relaţii de prietenie în cadrul organizaţiei. Aceşti prieteni l-au ajuta să îşi angajeze fiul la CIA.  Cariera lui Aldrich Ames era mai mult decât modestă. Colegii îl vedeau pe Ames ca pe un clovn “tâmpit” şi îl tratau cu dispreţ. În timp, Ames a devenit blazat şi a dezvoltat o serie de resentimente vizavi de colegii săi. La toate acestea s-a adăugat o aroganţă în creştere, el considerându-se mai deştept şi mai inteligent decât orice coleg.

Un lucru neprevăzut avea să îi schimbe viaţa. În anul 1983, Aldrich Ames era repartizat la Mexico City. Aici el o recrutează pe Maria del Rosario Casas, ataşat cultural la Ambasada Columbiei. Din întâmplare, Rosario era şi informatoare a serviciului de securitate cubanez DGI, aşa că sarcina lui Ames era să o transforme în agent dublu. Într-unul din rarele lui succese a reuşit să o determine să se alăture “cauzei”  americane.

În ciuda acestui succes, Ames a încălcat una din regulile de aur ale spionajului şi s-a implicat într-o relaţie intimă cu aceasta. Aventura i-a distrus căsnicia lui Ames, iar divorţul l-a împovărat financiar şi mai tare. S-a trezit că are de plătit o pensie alimentară lunară, în plus trebuia să îşi întreţină şi noua soţie:Maria del Rosario Casas, toate aceste dintr-un salariu anual de 54.000 de dolari.

Totuşi, nu se ştie cu exactitate ce l-a împins pe Ames să contacteze KGB, în 1985:nevoia de bani sau faptul că a fost recrutat de noua sa soţie. Oricum ar sta lucrurile, Ames le-a propus sovieticilor să le spună tot cea ce ştia.

KGB-ul nu a fost foarte euforic la auzul acestei colaborări, deoarece Ames nu avea acces la majoritatea lucrurilor pe care sovieticii erau interesaţi să le afle. Însă, KGB-ul a dat dovadă de răbdare şi a început să îi vireze sume mari de bani. Răbdarea lor avea să fie răsplătită într-un mod cu totul neaşteptat.

Ascensiunea în CIA

În 1986, Ames a fost numit, graţiei prietenilor tatălui său care îl sprijineau puternic, şef al Departamentului de Contrainformaţii al Diviziei pentru Uniunea Sovietică din cadrul CIA. Un succes răsunător nu atât pentru Ames, cât pentru KGB, care avea acum acces la toate operaţiunile CIA  în URSS, dar şi la numele informatorilor.

Odată cu numirea lui Ames în această funcţie, CIA a început să aibă rateuri importante în activităţile de recrutare ale informatorilor sovietici. Mai mult, vechi informatori dispăreau unul după altul într-un ritm alert “semn inconfundabil că fuseseră demascaţi şi erau măcinaţi într-o operaţiune de contrainformaţii a KGB-ului care, aproape invariabil, avea ca rezultat un glonţ în cap”.Eliminarea şi celui mai important informator sovietic al CIA, generalul GRU Dimitri Poliakov, a fost punctul de alertă pentru responsabilii americani. Imediat, au început să eşueze şi eforturile FBI-ului de recrutare a informatorilor sovietici de pe pământ american. De altfel, Biroul a fost primul care a avertizat CIA de faptul că s-ar putea să existe o “cârtiţă” în cadrul Agenţie.

Informare FBI a venit după dispariţia a doi diplomaţi sovietici care se aflau la Washington, Valeri Martinov şi Serghei Motorin, pe care Biroul îi recrutaseră de puţin timp. Imediat după ce FBI a înştiinţat CIA că i-a recrutat cei doi, aceştia au fost rechemaţi la Moscova şi li s-a pierdut urma. Fuseseră împuşcaţi. Când au început să ancheteze existenţa unei posibile “cârtiţe” în CIA, responsabilii americani au fost induşi în eroare de o altă trădare. 

Vitali Iurcenko, un  agent din cadrul serviciului de contrainformaţii din KGB, dezertase la Roma şi a demascat un număr de informatori KGB din SUA. Printre acestea era şi numele lui Edward Lee Howard, un fost agent CIA de la Moscova, care din cauza problemelor cu drogurile şi alcoolul fusese dat afară din Agenţie.

L-a auzul veştii că a fost concediat, Howard a contact KGB-ul şi le-a vândut toate informaţiile pe care le deţinea, fugind în URSS înainte de a fi arestat. Contrainformaţiile americane au pus în cârca lui Howard recentele insuccese. Totuşi activitatea CIA a suferit şi după această defectare, iar un funcţionar din contrainformaţiile sovietice recrutat şi el de CIA a fost împuşcat. Contrainformaţiile americane au intrat din nou în alertă. Howard nu ştia de el,   deci nu l-a putut vinde. Un agent sovietic recrutat de serviciul de spionaj britanic MI6, Oleg Gordievski, a fost cel care a dat alerta că KGB-ul are un informator important din vârful CIA.

Demascarea

Când s-a declanşant operaţiunea de contrainformaţii din cadrul CIA, Ames a reuşit să scape din nou în mod ciudat, deşi banii pe care îi primea de la KGB trebuiau să îl dea de gol. Sovieticii l-au răsplătit pe Ames pentru valoroasele informaţii pe care le-a furnizat cu 1, 5 milioane de dolari. Din aceşti bani, şi-a luat o casă de 540.000 de dolari, o maşină Jaguar şi alte bunuri de lux care trebuiau, în mod logic, să îl trădeze, deoarece salariul lui era de 60.000 de dolari pe an.  Mai mult, Ames a reuşit să treacă şi peste două teste de poligraf.

Demascare lui Ames avea să vină de la un alt trădător. Un agent sovietic din cadrul secţiei cifru a KGB a furnizat CIA-ul date ce au ajutat la identificare “cârtiţei”. El le-a spus americanilor că sursa s-a întâlnit cu ofiţeri KGB într-o casă conspirativă din Bogota, furnizându-le şi datele întâlnirilor.

De aici, misiunea contraspionajului american a fost deosebit de simplă. Au comparat datele de întâlnire cu datele când agenţii CIA erau prezenţi în Bogota.

Concediile  pe care şi le-a luat Ames şi călătoriile acestuia în Columbia corespundeau cu aceste date. Aşa că l-au folosit pentru a-i deruta şi intoxica pe sovietici. FBI-ul l-a pus sub supraveghere, iar datele obţinute au dezvăluit un Ames care nici măcar nu se mai obosea să se ascundă. Avea în conturi peste 2, 7 milioane de dolari, iar casa îi era plină de documente care îl incriminau.

Ames a fost arestat în 1993, împreună cu soţia lui care-l ajutase în trădare. A fost condamnat la închisoare pe viaţă. Întrebat de ce nu a fugit în URSS atunci când a început vânătoare de “cârtiţe” el i-a lăsat fără replică pe anchetatori afirmând:”sunt american şi aşa voi fi întotdeauna”.