Marele Război a scos femeile din bucătărie

În toridele zile ale lui august 1914, oraşele au fost inundate de o ploaie de trandafiri, panglici şi batiste fluturânde pe la geamuri. Convoiul era deschis de câte-un steag agitat uşor, după care urmau băieţii cu uniformele lor bine apretate, iar de pe margine domnişoarele le aruncau, generos, sărutări şi urale. În vara lui 1914, aceeaşi frenezie cuprinsese, ca după un tipar, şi Londra, şi Parisul, şi Berlinul, şi Viena, şi alte oraşe şi orăşele din Europa. Era un festival generalizat.

Pe 28 iulie 1914 a izbucnit Marele Război. Un război despre care nu se ştia, atunci, cât de mare va fi, ba chiar se credea că va fi unul rapid. Bărbaţii plecaseră pe câmpul de luptă, lăsând casele, grădinile, fabricile şi magazinele, totul, pe mâna femeilor rămase pe frontul naţional. Aşa s-a făcut că femeile nu au mai fost legate numai de spaţiul domestic, ci au fost nevoite să preia frâiele întregii economii de război. Au intrat în fabrici de obuze şi armament, au învăţat să conducă tramvaie sau să sudeze metal, au devenit factori poştali şi s-au alăturat echipelor de patrulă ale poliţiei. Au plecat şi câmpul de luptă, fie ca infirmiere, fie ca soldaţi. În Marea Britanie, de pildă, peste un milion de femei au intrat în câmpul muncii între 1914 şi 1918.

Fiecare stat a avut un număr de femei ce şi-au exprimat dorinţa de a lupta în război. La început, guvernele nu ştiau ce să facă cu entuziasmul acestor graţii. Franţa şi Germania nu aveau voie să formeze armate de femei. Marea Britanie a înfiinţat trupe feminine în Armată, Marină şi Forţa Aeriană, în 1917, anul în care intră pe câmpul de luptă şi femeile americane.

Femei în Armata Britanică.

În Rusia, în 1917, au fost înfiinţate batalioane de luptă formate din femei (15 astfel de formaţiuni au fost înfiinţate, printre care Batalionul Feminin al Morţii 1, Batalionul Feminin Petrograd 1, Batalionul Feminin al Morţii Moscova 2, Batalionul Feminin de Şoc Kuban 3).

În februarie 1918, femeile care primiseră onoarea de a fi ghid de recrutare.

În Statele Unite, pentru prima dată, 13.000 de femei erau recrutate în armată, intrând în Marina SUA şi în Corpul Infanteriei Marine, iar câteva au devenit membre chiar ale Pazei de Coastă SUA.

În 1917, femeile americane din Massachusetts făceau antrenamente de tragere.

În timpul Armistiţiului din Primul Război Mondial, soldaţii din Marea Britanie, Franţa şi SUA, împreună cu câteva femei din Legiunea Franceză Auxiliară urmăresc, pe plajă, joaca unor copii.

În iulie 1917, două femei se ocupă cu serviciul de ambulanţă pe câmpul de luptă. 

În timpul Marelui Război, voluntarele asociaţiei de femei participă la exerciţii în caz de incendiu şi antrenamente de salvare a pacienţilor în vârstă. 

În Primul Război Mondial, cu excepţia câtorva femei care au devenit soldaţi, majoritatea erau concentrate în activităţi auxiliare războiului. De exemplu, multe erau asistente medicale. Existau cel puţin 100.000 de asistente medicale active în Marea Britanie şi în SUA, iar pe câmpul de luptă existau peste 20.000. În Canada, lucrau pe câmpul de luptă sau în spatele frontului, 3.141 de asistente.

Asistente de la Crucea Roşie britanică într-un spital dintr-o tabără de război. 

Dodgeville Nottinghamshire, Marea Britanie. Al şaselea atelier de fabrică de muniţie. 

Femeile umpleau şi obuzele cu TNT. În Marea Britanie, 400 de femei au murit în timpul războiului din cauza intoxicaţiei cu TNT. Într-o scrisoare către un prieten american, Doamna Hamm Fred Ward vorbeşte despre fabricile de explozibil în care lucrau femeile în 1916:„10 ore şi jumătate de muncă pe zi, sau chiar 12 ore, şapte zile pe săptămână.” 

Multe femei au intrat pe câmpul minat al militarilor. În 1917, în Dodgeville Nottinghamshire, în fabrica de muniţie, muncitoarele lucrează la producţia de obuze de artilerie. În iulie 1918, a avut loc o explozie la fabrică, soldată cu 134 de morţi şi 250 de răniţi. De-a lungul războiului, în această fabrică s-au produs 19.359.000 de obuze. 

Femeile au învins toate sterotipiile şi prejudecăţile sociale. Au intrat în fabrici, în birouri, în transporturi, în măcelării, oriunde era nevoie de o mână lucrătoare.Femei lucrând într-o fabrică de armament, 1914, Marea Britanie. 

Pe timp de război, femeile şi-au asumat toate responsabilităţile bărbaţilor. Dar salariile pe care le primeau erau mici, uneori chiar mai puţin de jumătate din salariul primit de bărbaţii care făceau acelaşi serviciu. 

În Anglia, unele femei deja aveau experineţă în câmpul muncii atunci când a izbucnit războiul. 

În zonele rurale, femeile se ocupau cu munca de întreţinere a fermelor.

Multe femei au intrat în domeniul transporturilor. Conduceau tramvaiul, controlau biletele de autobuz, vindeau bilete. Nu puteau, totuşi, conduce trenul, aveau voie doar să facă curăţenie în trenuri. 

Femeile poliţist patrulau străzile oraşelor, însă puterea lor era limitată, nu puteau îndeplini pe deplin toate funcţiile poliţistului. În mai 1919, străzile Londrei erau patrulate de femei poliţist: 

Şi pompierii se bucurau de prezenţele graţioase ale femeilor: 

În timpul Marelui Război, Armata Americană a angajat 233 de femei vorbitoare de două limbi străine pentru a lucra ca operatori pentru linia frontului din Franţa. Fotografia surprinde soldaţi femei în tranşeele Corpului de Semnal al SUA, din Franţa. Operatoarele erau parte a corpului soldaţilor de comunicare, numite Hello Girls (din această cauză erau dotate cu căşti de protecţie şi cu măşti de gaze).

Numeroase femei rămase în spatele frontului nu se ocupau numai cu îngrijirea familiei, a gospodăriei şi cu munca. Copiii sau soţii unora dintre ele muriseră pe front, iar ele se ocupau singure de casă. În 1916, străzile au fost luate cu asalt de mame şi de copiii lor ce protestau împotriva preţului mare al laptelui. 

Înfruntând zilnic greutăţile vieţii pe front, soldaţii se întâlneau în spatele frontului cu soţiile sau mamele lor, care îi îmbărbătau să continue lupta. Războiul a destrămat numeroase familii şi a lăsat numeroşi bărbaţi invalizi, incapabili să aibă grijă de familie când s-au întors acasă.

După război, multe dintre femeile ce au prins gustul libertăţii s-au văzut nevoite, peste noapte, să se întoarcă în bucătărie, căci posturile pe care le ocupaseră se desfiinţaseră. Dar drumul spre victorie era deschis:în 1918, femeile britanice peste vârsta de 30 de ani primeau dreptul la vot. La fel s-a întâmplat, treptat, şi cu femeile din alte state. 

În timpul Primului Război Mondial, femeile au făcut un pas îndrăzneţ şi şi-au început cariera în armată. Pe câmpul de luptă, un mecanic repară o aeronavă Avro-504 aparţinând British Women’s Royal Air Force (Forţa Aeriană a Forţelor Armate Britanice). 

Înainte de război, feministele anglo-americane au făcut campanii ample de luptă pentru a obţine dreptul la vot. După izbucnirea războiului, mişcarea feministă britanică, condusă de marea sufragetă Emmeline Pankhurst, s-a alăturat eforturilor de război, oprind, brusc, acţiunile militante. 

Războiul a schimbat femeia şi la exterior, nu numai în interior – pentru prima dată femeile se îmbracă în pantaloni şi nu vor mai renunţa niciodată la ei. Războiul era imposibil de câştigat în fustă. Femeile au devenit cetăţeni.