În pragul iernii, UE caută încă soluții alternative la gazele rusești. Opțiunile
Miniștrii energiei din UE caută soluții alternative la importurile de gaze naturale din Rusia, deoarece acordul de tranzit al gazelor prin Ucraina expriră în decembrie 2024. Odată cu închiderea robinetului, oficialii europeni se tem de creșterea importurilor de GNL provenit din Rusia și lipsa de eficacitate a sancțiunilor UE impuse reexporturilor de LNG.
Cel mai recent pachet de sancțiuni al UE impus Rusiei interzice tranzitul de GNL pe teritoriul UE în scopul transbordării către terțe țări. Acesta acoperă atât operațiunile de transfer de la navă la navă, cât și descărcarea în depozitele de pe țărm, precum și operațiunile de reîncărcare pe nave și nu afectează importul ci doar reexportul către terțe țări via facilități UE.
Acum, mai multe state membre ale UE, inclusiv Franța și Belgia, solicită Comisiei Europene să propună cerințe mai stricte pentru raportarea volumelor de import de GNL de către furnizori și companiile de depozitare.
„Am văzut în Belgia o dublare a volumelor de GNL. Acestea sunt probabil destinate securității aprovizionării în Europa, dar avem dificultăți în implementarea acestui (al 14-lea) pachet, de aceea solicităm un sistem de urmărire”, a declarat ministrul belgian al Energiei, Tinne van der Straeten, transmite Reuters.
Acordul de tranzit prin Ucraina ar putea fi prelungit
În ceea ce privește fluxurile de gaze din Rusia către UE prin Ucraina, Kievul a declarat deja în mai multe rânduri că nu va prelungi acordul actual de tranzit al gazelor care expiră la 31 decembrie 2024.
Dar Slovacia, care continuă să primească gaz rusesc, a spus că ar dori să continue să utilizeze ruta prin Ucraina. La fel și Ungaria.
Surse politice de la Bruxelles afirmă că Rusia și Ucraina încă negociază o posibilă prelungire a acordului de tranzit gaze și după 31 decembrie 2024, data expirării, sau o posibilă implicare a unei terțe țări precum Azeirbaidjan pentru furnizarea de gaze în Europa. Problema constă în capacitatea redusă de transport a gazoductului care face joncțiunea cu sistemul azer de conducte. De regulă, pentru ca sistemul ucrainean de conducte să funcționeze fără pierderi, cantitatea minimă de gaze tranzitată trebuie să fie de peste 10 – 11 mld. metri cubi pe an.
Liderii europeni sunt și ei implicați, presând Ucraina să continue tranzitul de gaze rusești. Președintele Comisiei UE, Ursula von der Leyen, a declarat luna trecută că „este decizia Ucrainei dacă să prelungească acordul, și este, de asemenea, responsabilitatea și dreptul lor să se ocupe de aceasta în mod corespunzător și responsabil”.
Europa nu se poate lipsi deocamdată de gazele rusești
Realitatea este că Europa are nevoie în continuare de livrările de gaze din Rusia, iar Bruxelles-ul se confruntă cu presiunile pro-ruse ale Austriei, Ungariei și chiar ale Sloveniei care solicită menținerea fluxurilor de gaze din Rusia.
Oficialii europeni argumentează însă că depozitele de gaze sunt pline până la refuz în prezent, în timp ce indică că doar 5% din necesarul de gaze ale UE este acoperit în prezent de livrările prin Ucraina. Însă acest lucru nu este adevărat. Gazul înmagazinat în depozite nu asigură 100% din consumul din timpul iernii ci este menit să fie folosit doar pentru suplimentarea aprovizionării zilnice normale.
Cu încă 5% eliminat din necesarul curent de gaze și posibile înăspriri ale sancțiunilor împotriva Rusiei, dependența Europei de aprovizionările din Norvegia, Algeria, Qatar și SUA va crește substanțial.
Miniștrii energiei din UE au discutat despre înlocuirea Rusiei cu Azerbaidjan ca furnizor, dar nu sunt multe detalii despre cum ar putea funcționa acest lucru, atât din punct de vedere tehnic cât și politic, notează Bloomberg.
UE este încă departe de ajungerea unui acord privind înlocuirea fluxurilor rusești de gaze și o posibilă înțelegere ar putea fi parafată în al 11-lea ceas sau la începutul anului viitor, au declarat pentru Bloomberg surse anonime familiare cu discuțiile.
***
