În Europa există ”coaliția celor care vor”, pregătită să facă mai mult pentru Ucraina – Amplă analiză ECFR

În ziua în care state europene importante se adunau la Paris pentru a discuta chestiuni legate de securitatea continentului din perspectiva deschiderii negocierilor SUA – Rusia, think tankul ECFR publica o analiză din care reiese că în Europa există deja o ”coaliție a celor care vor” și pot face mai mult pentru Ucraina.

Sumarul principalelor idei:

• În condițiile în care consensul UE devine din ce în ce mai greu de obținut, Ucraina trebuie să exploreze mai multe oportunități de cooperare bilaterală.

• Nordic-Baltic 8 (Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Norvegia și Suedia) este un bloc puternic, unificat, bine poziționat pentru a sprijini Ucraina.

• Sprijinul public din NB8 pentru Ucraina rămâne constant la cote înalte, sondajele arătând un sprijin puternic pentru ajutorul militar, în timp ce partidele pro-ruse rămân pe margine.

• O istorie comună a conflictului rus întărește poziția acestor țări împotriva agresiunii, aliniind interesele lor îndeaproape cu cele ale Ucrainei.

• Toate țările NB8 au semnat acorduri bilaterale cu Ucraina, unele promițând un anumit procent din PIB pentru ajutor, sprijinind în același timp integrarea UE și NATO.

• Acționând la unison, NB8 ar putea juca un rol și mai esențial prin reducerea exporturilor rusești de petrol prin Marea Baltică.

• Redirecționarea profiturilor energetice alimentate de război ale Norvegiei ar putea stimula capacitățile de apărare ale Ucrainei.

• Apartenența deplină la Forța Expediționară Comună, din care fac parte toate țările NB8, ar putea oferi Ucrainei un strat suplimentar de descurajare împotriva agresiunii ruse.

În continuare, ampla analiză ECFR:

”Luminile nordului”

Războiul prelungit din Ucraina a tensionat unitatea occidentală și a scos la iveală fisuri în răspunsul internațional, mulți aliați demonstrând ezitare și lipsă de urgență. În ciuda angajamentelor vocale de a sprijini Ucraina, Occidentul a adoptat adesea o abordare de tip „prea puțin, prea târziu”, oferind ajutor militar progresiv și insuficient.

La baza acestor întârzieri se află percepții diferite ale amenințării pe care o reprezintă Rusia în rândul membrilor NATO.

Ucraina trebuie să se adapteze realităților geopolitice

În toată această perioadă de război, Ucraina s-a concentrat puternic pe țările G7 ca parteneri majori pentru ajutor și advocacy. Pe măsură ce realitățile geopolitice evoluează, Ucraina trebuie să se adapteze. Realgerea lui Donald Trump în Statele Unite obligă Ucraina să se confrunte cu imperativul de a consolida sprijinul european.

Realizarea acestui lucru poate fi îndeplinit prin îndepărtarea de cadrele bazate pe consens și mobilizarea ”coalițiilor de voință”. Un vector strategic sub-utilizat este angajamentul cu nordul Europei, care ar putea completa strategia europeană și transatlantică mai largă a Ucrainei în lupta sa pentru supraviețuire.

Cuprinzând țările nordice (Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia) și statele baltice (Estonia, Letonia și Lituania), NB8 este un format unic de cooperare regională care a câștigat importanță strategică în ultimii ani.

NB8, un format cu rădăcini post- Război Rece

Deși a fost înființată oficial la începutul anilor 2000, rădăcinile sale pot fi urmărite încă din epoca post-Război Rece, când țările baltice au căutat legături mai strânse cu nordici după recăpătarea independenței.

Inițial, NB8 și-a propus să sprijine tranziția democratică și integrarea economică a statelor baltice. Odată cu aderarea Estoniei, Letonia și Lituaniei la UE și NATO în 2004, obiectivele NB8 au evoluat spre abordarea provocărilor comune, cum ar fi transformarea digitală, schimbările climatice și securitatea regională.

Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022 a marcat un punct de cotitură pentru NB8, impregnând grupului un sentiment reînnoit al scopului și al urgenței. Confruntându-se cu o amenințare comună de securitate, țările NB8 și-au adâncit integrarea, aliniându-se îndeaproape la politicile de contracarare a agresiunii ruse și sporind semnificativ sprijinul militar, umanitar și economic pentru Ucraina.

NB8, reacție rapidă după anunțul discuțiilor SUA – Rusia

La 14 februarie 2025, după anunțul unilateral al discuțiilor cu Vladimir Putin de către Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina – fără implicarea acesteia sau a UE – NB8 a emis o declarație fermă în care își reafirmă angajamentul de a consolida sprijinul pentru apărarea țării.

Acest sprijin este înrădăcinat nu numai în politicile guvernamentale, ci și în atitudinile societale profund înrădăcinate, modelate de secole de apropiere geografică de Rusia și de o înțelegere comună a amenințărilor reprezentate de expansionismul rus. Opinia publică are o conștientizare istorică a agresiunii ruse, precum și un angajament față de dreptul internațional, drepturile omului și apărarea statelor suverane mai mici. Această poziție colectivă a făcut din țările nordice-baltice unele dintre cele mai de încredere și mai durabile susținători ai Ucrainei, cu sprijin public care este atât previzibil, cât și durabil.

În ciuda faptului că este o alianță informală, NB8 funcționează prin mecanisme de coordonare, inclusiv întâlniri anuale ale miniștrilor de externe, prim-miniștrilor și oficialităților specifice sectorului. Cu un PIB agregat care depășește 1,5 miliarde euro în 2024, NB8 este un bloc economic semnificativ atât în ​​Europa, cât și la nivel global. Pe baza unor estimări recente, economia colectivă a NB8 ocupă locul cinci în Europa; la nivel global, PIB-ul colectiv al NB8 ar fi al zecelea. Integrarea și alinierea lor economică oferă o bază solidă pentru consolidarea cooperării economice cu Ucraina, în special în comerț, investiții și apărare.

Context istoric: o bună înțelegere a amenințărilor rusești

Apropierea geografică a țărilor nordice și baltice de Rusia și experiențele lor istorice cu expansionismul rus au modelat profund viziunile societății asupra securității și relațiilor internaționale.

Statele baltice împărtășesc o istorie complexă de conflict și subjugare de către Rusia, care le modelează percepțiile actuale ale amenințărilor și poziția puternică împotriva agresiunii ruse.

Această relație dificilă datează de la începutul secolului al XVIII-lea, când Imperiul Rus a anexat aceste teritorii. Sub stăpânirea țaristă, statele baltice au experimentat eforturi sistematice de rusificare, care au vizat erodarea identităților, limbilor și culturilor locale, cu impunerea legilor rusești, restrângerea guvernării locale și migrații forțate.

Trauma ocupației sovietice în timpul și după cel de-al doilea război mondial a consolidat și mai mult aversiunea statelor baltice față de influența rusă. Ocupația a fost marcată de o represiune politică brutală, inclusiv deportări în masă, execuția liderilor politici și colectivizarea forțată a agriculturii.

Până în 1991, Estonia, Letonia și Lituania și-au recâștigat independența, dar amenințările persistente din partea Rusiei – inclusiv încercările de amestec politic și de constrângere economică – le-au menținut acute preocupările de securitate.

Experiențele comune de subjugare și rezistență împotriva imperialismului rus au stimulat un puternic sentiment de solidaritate între statele baltice și Ucraina. Această aliniere istorică se reflectă și în țările nordice, ale căror experiențe proprii cu expansionismul rus au influențat în mod similar abordarea lor față de securitate și le-au întărit sprijinul pentru eforturile de apărare ale Ucrainei.

Percepția societăților NB8

Sprijinul ferm pentru Ucraina în rândul societăților nordice și baltice este evident. Pentru a ilustra acest aspect, un sondaj Eurobarometru recent arată un sprijin public puternic pentru finanțarea achiziției și furnizării de echipamente militare către Ucraina. Sondajul a constatat că 92% dintre suedezi, 88% dintre danezi, 88% dintre finlandezi, 76% dintre lituanieni, 70% dintre letoni și 63% dintre estonieni sunt total de acord cu această măsură.

Acest sprijin provine dintr-o combinație de factori, inclusiv experiențele istorice ale regiunii cu Rusia. Pentru țările baltice, de exemplu, ororile ocupației sovietice sunt încă foarte vii.

Acțiunile agresive recente ale Rusiei în propriile teritorii, cum ar fi sabotajul prin cablu la Marea Baltică sau atacurile cibernetice, au exacerbat acest sentiment. Există o înțelegere comună a implicațiilor de securitate dacă Rusia nu este oprită în Ucraina, ceea ce promovează și menține sprijinul public pentru Ucraina în țările NB8 la un nivel înalt.

În diferite părți ale societății, inclusiv înalți oficiali și voluntari, susțin că „Ucraina ne protejează pe toți” sau că dacă „Ucraina cade, noi suntem următorii”. Pentru țările baltice și nordice, miza este clară – nu mai au nevoie să fie convinși de gravitatea situației.

Una dintre caracteristicile definitorii ale sprijinului țărilor baltice și nordice pentru Ucraina este predictibilitatea și sustenabilitatea acesteia. Spre deosebire de alte regiuni europene în care opinia publică ar putea fluctua din cauza presiunilor economice sau a temerilor de escaladare, discursul societal din țările nordice este mai stabil.

Acest lucru se datorează în mare parte înțelegerii istorice înrădăcinate a amenințărilor rusești și credinței puternice în apărarea națiunilor mai mici, democratice, împotriva agresiunii autoritariste.

Componenta politică NB8

În întreg NB8, politicienii și partidele care adoptă retorica pro-rusă nu au succes în a obține rate ridicate de sprijin. Mulți experți intervievați au remarcat că poziționarea în favoarea reducerii sprijinului pentru Ucraina are ca rezultat o sinucidere politică.

Întrucât politicienii nu pot profita de sentimentul pro-rus, multe partide politice radicale nordice și baltice au optat pentru a se alinia politicilor pro-ucrainene ale marilor partide.

Astăzi, partidele politice cu opinii tradiționale favorabile Rusiei sunt din ce în ce mai marginalizate. Deși nu este neapărat poziția lor pro-rusă cea care îi împinge pe margine, este evident că această poziție nu îi ajută să obțină voturi. Drept urmare, sprijinul pentru partidele eurosceptice a scăzut, cota lor de voturi scăzând de la 26,6% în 2014 la 6,95% în 2024.

NB8, în fruntea jutorului militar oferit Ucrainei în război

Țările NB8 s-au aflat în fruntea sprijinului militar pentru Ucraina de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei, adesea conducând drumul cu contribuții și acțiuni care au creat precedente pentru alți aliați occidentali. Conducând prin exemplu, aceste țări au contestat abordările prudente din Occident, stabilind noi standarde pentru sprijinul militar și încurajând coaliții internaționale mai largi să crească și să diversifice ajutorul acordat Ucrainei.

Estonia, Letonia și Lituania au fost printre primele care au trimis ajutoare letale, inclusiv rachete antitanc Javelin și MANPADS Stinger, chiar înainte de invazia la scară largă din februarie 2022. Această acțiune decisivă a subliniat angajamentul lor în fața unui conflict iminent. Ei au demonstrat o poziție politică puternică, deschizând calea altor țări să furnizeze sisteme avansate de arme, rupând bariera psihologică de a oferi ajutor militar ofensiv.

Estonia a fost prima țară care a trimis cantități semnificative de artilerie grea, inclusiv obuziere, în Ucraina. Furnizarea de obuziere de 122 mm și 155 mm la începutul invaziei a jucat un rol crucial în consolidarea capacităților defensive ale Ucrainei și a marcat o abatere de la politicile occidentale prudente. De asemenea, fiind lider global în securitatea cibernetică, a fost rapid să ofere Ucrainei un sprijin substanțial pentru apărare cibernetică.

Danemarca a fost printre primii care au promis și au livrat Ucrainei tancurile de luptă principale Leopard 1. Acest angajament a fost esențial pentru a influența alte țări europene să urmeze exemplul cu angajamentele de tancuri Leopard 2 mai avansate.

Decizia Danemarcei a jucat un rol cheie în depășirea impasului privind trimiterea de tancuri fabricate în Occident. De asemenea, a fost una dintre primele țări, alături de Țările de Jos, care s-a angajat să antreneze piloți ucraineni și să livreze avioane de luptă F-16.

În plus, Danemarca a jucat un rol de pionierat în sprijinirea industriei de apărare a Ucrainei prin finanțarea directă a producției de armament fabricat din Ucraina, în special a obuzierelor autopropulsate Bohdana.

Norvegia a aprobat producția de muniție de artilerie în Ucraina, facilitând aprovizionarea mai rapidă pentru forțele ucrainene.

Norvegia a preluat, de asemenea, conducerea în furnizarea Ucrainei cu sisteme avansate de apărare aeriană, cum ar fi NASAMS, un activ critic pentru contracararea atacurilor rusești cu rachete.

Finlanda, în mod tradițional neutră, a oferit și un sprijin militar substanțial, inclusiv sisteme antiaeriene, muniție și artilerie, marcând o schimbare istorică în politica sa de apărare.

Pachetele de ajutor militar ale Suediei, care au inclus totul, de la arme antitanc până la echipament de iarnă și provizii medicale, au fost nu doar mari, ci și bine adaptate pentru a răspunde nevoilor imediate ale forțelor ucrainene.

Acorduri bilaterale de securitate

Toate cele opt țări au semnat acorduri bilaterale de securitate cu Ucraina în 2024. O piatră de temelie a acordurilor este sprijinul militar, care include furnizarea de armament avansat, sisteme de apărare aeriană și vehicule de luptă.

Pe lângă asistența militară, țările nordice sunt profund angajate în sprijinirea nevoilor umanitare ale Ucrainei și în protecția și reconstrucția infrastructurii acesteia.

Un alt element cheie comun este accentul pus pe securitatea cibernetică și colaborarea în domeniul inteligenței. Mai multe țări, inclusiv Danemarca, Lituania și Suedia, au acordat prioritate cooperării în contracararea atacurilor cibernetice rusești și a amenințărilor hibride, întărind rezistența Ucrainei împotriva acestor forme din ce în ce mai sofisticate de război.

Acordurile se aliniază, de asemenea, la obiectivele geopolitice mai largi, toate țările nordice-baltice exprimând un sprijin puternic pentru integrarea Ucrainei în UE și NATO. Lituania și Letonia, în special, s-au angajat să promoveze interoperabilitatea de apărare a Ucrainei cu NATO, în timp ce mai multe țări s-au angajat să accelereze procesul de aderare al Ucrainei.

Sprijin pentru planul de victorie al Ucrainei

În octombrie 2024, Odesa a găzduit o vizită a opt miniștri de externe reprezentând țările nordice și baltice. Discuțiile s-au concentrat în primul rând pe îmbunătățirea capacităților de apărare ale Ucrainei și pe consolidarea rezistenței sale energetice în pregătirea lunilor de iarnă.

Un accent deosebit a fost pus pe planul de victorie al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.

În timp ce aderarea la NATO este probabil în afara mesei deocamdată, majoritatea țărilor NB8 și-au exprimat un sprijin clar pentru plan, ilustrat de discursul fostului ministru de externe lituanian Gabriellus Landsbergis la întâlnirea de la Odesa: „ Suntem cu toții de acord că Ucraina trebuie să câștige — nu există altă cale. Rusia nu se va opri până nu va fi oprită. […]. Tot ce știu este că, dacă alegem un alt plan decât cel al lui Zelensky, vom regreta profund mai târziu.”

Recomandări ECFR pentru cooperarea NB8-Ucraina: Reducerea veniturilor petroliere ale Rusiei

O componentă critică care lipsește din planul de victorie al Ucrainei este o strategie cuprinzătoare pentru abordarea implementării sancțiunilor, în special în sectorul energetic. Pentru Rusia, acest sector este o sursă crucială de venituri care își finanțează direct eforturile militare.

Călcâiul lui Ahile al regimului lui Putin constă în veniturile obținute din exporturile de petrol, deoarece gazele joacă acum un rol mult mai mic.

Țările NB8, cu Marea Baltică drept cale navigabilă internă, sunt poziționate în mod unic pentru a juca un rol decisiv în reducerea exporturilor maritime de petrol și produse petroliere ale Rusiei. Exporturile combinate din Marea Neagră și Marea Baltică reprezintă aproximativ 80% din totalul comerțului maritim de petrol al Rusiei, însumând aproximativ 15 milioane de tone de țiței și 6 până la 7 milioane de tone de produse petroliere pe lună.

În ciuda sancțiunilor existente, Rusia continuă să genereze venituri substanțiale din exporturile de petrol din cauza lacunelor în aplicarea legii.

Este necesară o schimbare de paradigmă în abordarea sancțiunilor, concentrându-se pe limitarea fizică a capacității Rusiei de a exporta petrol, mai degrabă decât să se bazeze doar pe limitele de preț. Țările NB8 ar trebui să conducă eforturile de a declara o „perioadă specială” pentru suspendarea temporară a anumitor legi maritime internaționale care reglementează libertatea de navigație și tranzit, precum cele prezentate în Tratatul de la Copenhaga din 1857. Conceptul de „perioadă specială” propus ar putea fi însoțit de justificări legale conform doctrinei amenințărilor hibride: argumentarea că tacticile de război hibride (cum ar fi sabotajul submarin) necesită răspunsuri legale excepționale.

În timp ce abordarea ideală ar fi o decizie bazată pe consens a UE, obținerea unanimității a devenit din ce în ce mai dificilă în ultimii ani.

Un argument suplimentar: acțiunile hibride ale Rusiei în Marea Baltică

Există o îngrijorare tot mai mare cu privire la utilizarea de către Rusia a tacticilor hibride în Marea Baltică, inclusiv presupusul sabotaj al cablurilor și conductelor submarine, care s-au intensificat în ultimele luni.

Aceste acțiuni vizează destabilizarea regiunii și testarea răspunsurilor NATO și ale statelor membre ale UE. În timp ce NATO și UE joacă un rol important în securitatea regională, specificitatea amenințărilor hibride determină națiunile Mării Baltice să acționeze în mod autonom. Măsuri proactive, cum ar fi restricționarea accesului navelor rusești în strâmtorile daneze, ar semnala un angajament ferm pentru protejarea infrastructurii critice și menținerea stabilității în regiune.

Națiunile riverane Mării Baltice, acționând independent de consensul mai larg al UE sau NATO, ar putea lua măsuri imediate, având în vedere că Marea Baltică este în esență o cale navigabilă internă NATO. Ar putea impune temporar pilotajul obligatoriu în strâmtorile daneze, limitând trecerea navelor sancționate. Această măsură, împreună cu interzicerea completă a furnizării de pilotaj și a altor servicii maritime navelor-cisterne sancționate, ar bloca ruta principală de ieșire a petrolului rusesc din porturile baltice.

La nivelul UE, interzicerea completă a armatorilor înregistrați în UE care transportă petrol și produse petroliere rusești din porturile rusești este esențială. Această măsură ar crea o penurie temporară a capacității tancurilor, împiedicând în mod semnificativ capacitățile de export ale Rusiei. Coaliția NB8 este bine poziționată pentru a pleda pentru o astfel de acțiune multilaterală în cadrul UE, valorificându-și interesul strategic de a reduce agresiunea rusă.

Astfel de măsuri ar putea perturba piața mondială a petrolului, putând afecta stabilitatea prețurilor și securitatea energetică în mai multe regiuni. Prin urmare, acestea trebuie gestionate cu atenție pentru a preveni sau atenua instabilitatea energetică mai largă. Occidentul ar putea colabora cu națiuni cheie producătoare de petrol pentru a compensa reducerea ofertei rusești.. În plus, încurajarea Norvegiei, cel mai mare exportator de petrol din Europa, să intensifice producția ar consolida și mai mult securitatea energetică europeană.

Recomandări ECFR pentru cooperarea NB8-Ucraina: Extinderea capacității de producție a Ucrainei

Într-o declarație comună din mai anul trecut, liderii nordici și președintele ucrainean s-au angajat să consolideze capacitățile de producție de apărare. Acest angajament reflectă necesitatea urgentă ca partenerii Ucrainei de a investi mai mult în industria de apărare a țării, care s-a extins rapid de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei, dar rămâne subutilizată din cauza finanțării interne limitate.

În ciuda creșterii rapide, industria de apărare a Ucrainei funcționează cu mult sub potențialul său maxim din cauza constrângerilor bugetare. Potrivit lui Oleksander Kamyshin, fostul ministru al industriilor strategice al Ucrainei, capacitatea totală a sectorului este în prezent de 20 de miliarde de dolari anual, dar doar 6 miliarde de dolari sunt disponibile pe plan intern pentru finanțarea producției.

Acest surplus este evident în special în industria în plină dezvoltare a dronelor din Ucraina, care include acum peste 200 de companii care produc milioane de drone anual. Expansiunea rapidă a depășit capacitatea statului de a achiziționa aceste drone, creând riscul ca companiile să se mute în străinătate sau să se închidă. Pentru a preveni acest lucru, partenerii Ucrainei ar trebui să plaseze comenzi directe producătorilor ucraineni de drone, un pas pe care Danemarca a făcut-o deja.

În aprilie 2024, Danemarca a devenit prima țară care a procurat arme pentru forțele armate ale Ucrainei direct de la producătorii ucraineni, creând un precedent critic pentru alți aliați.

(Citește și: ”Concluziile summit-ului de la Paris: ”Da” pentru creșterea cheltuielilor de apărare, ”Nu” pentru concesii făcute lui Vladimir Putin. Întrebarea rămasă în suspensie”)

***