Bruegel: O evoluție a alocărilor pentru Apărare în UE – pe ce dau statele banii. Cheltuielile de Apărare trebuie majorate cu 500 mld. euro în 5 ani. Recomandări

UE va trebui să investească cel puțin 500 de miliarde de euro în industria sa de apărare, în următorii cinci ani, pentru a recupera decalajele și a nu mai depinde de “umbrela de securitate a SUA”, reiese dintr-o amplă analiză a institutului Bruegel pe tema industriei europene.

Aceasta evidențiază slăbiciunile UE, în special ineficiența și costurile ridicate ce derivă din lipsa unei abordări coordonate în domeniul apărării. Industria europeană este fragmentată, iar jucătorii săi sunt în comparație cu principalii competitori, un aspect semnalat și de raportul Draghi.

Premisele analizei Bruegel:

• UE nu mai poate conta pe leadershipul Statelor Unite în cadrul NATO, iar țările europene trebuie, prin urmare, să-și dezvolte rapid capabilitățile militare.

• Deși UE, în ansamblu, îndeplinește obiectivul de 2% din PIB cheltuieli pentru apărare, stabilit de NATO, 7 țări membre NATO din UE încă nu reușesc să-l atingă.

• Piața europeană de apărare rămâne fragmentată. Lipsa achizițiilor comune și preferințele naționale pentru cheltuielile de apărare se traduc în piețe mici, cu volume scăzute de producție, principala cauză a costurilor relativ ridicate per unitate de producție.

• Țările europene ar trebui să colaboreze cu viitorul comisar european pentru apărare pentru a dezvolta o strategie de reînarmare eficientă din punct de vedere al costurilor.

• Abordarea preocupărilor actuale de securitate va necesita finanțare substanțială atât la nivelul UE, cât și la nivel național, de cel puțin 500 de miliarde de euro în următorii cinci ani, pentru care vor fi necesare prioritizarea bugetară, precum și datorii europene și naționale.

• Strategia europeană de apărare ar trebui să țină cont de avantajele și dezavantajele comparative, ceea ce înseamnă că achizițiile de arme din afara UE sunt justificate și raționale, mai ales atunci când securitatea aprovizionării și interoperabilitatea sunt garantate. Cu toate acestea, achizițiile locale, adică o anumită preferință europeană, sunt esențiale pentru a stimula capacitățile industriale și inovația, întărind astfel autonomia strategică și evitând rămânerea în urmă în domeniul tehnologiei militare.

Cheltuielile europene pentru echipamente militare au rămas mult în urmă

”Deși Europa și Occidentul dispun, în principiu, de resursele necesare pentru a depăși Rusia datorită PIB-ului lor mai mare, mobilizarea resurselor fiscale și angajamentul de a face acest lucru pe termen lung rămân în urmă. Cheltuielile de apărare europene au crescut substanțial în ultimii ani, dar după ani în care investițiile au fost prea reduse, va fi nevoie de timp pentru ca capacitățile de producție să fie operaționale și stocurile să fie refăcute”, avertizează specialiștii.

Figura 1 arată cheltuielile de apărare ale Uniunii Europene (inclusiv cheltuielile pentru personal, operațiuni și echipamente militare) și cheltuielile pentru echipamente militare.

Odată cu scăderea cheltuielilor pentru apărare, bugetele pentru echipamente au devenit extrem de mici, dedicându-se în medie doar 0,3% din PIB pentru acestea. Timp de mulți ani, Germania, în special, a investit doar o proporție foarte mică din cheltuielile sale de apărare în echipamente militare. Conform datelor NATO, proporția era de doar aproximativ 13% până în 2019, comparativ cu 25% în Franța. Abia în 2022 și 2023 proporția investițiilor în echipamente de apărare a crescut semnificativ. Cu toate acestea, Germania rămâne în urma Regatului Unit și a SUA (Figura 2).

În Polonia, cheltuielile pentru echipamente depășesc acum chiar și 50% din cheltuielile totale de apărare. În 2024, opt țări NATO (șapte țări din UE și Canada) încă nu ating ținta minimă de cheltuieli pentru apărare de 2% din PIB. Acestea includ Italia și Spania, a treia și a patra economie ca mărime din UE.

Cu toate că majoritatea țărilor europene și-au majorat cheltuielile de apărare, comenzile pentru noi echipamente militare s-au menținut relativ reduse, avertizează experții think-tankului.

Costul lipsei unei piețe unice UE de apărare

Guvernele europene comandă cantități relativ mici de arme și muniție. Drept urmare, este dificil să se beneficieze de economiile de scară, care, în principiu, ar duce la o producție mai rapidă, mai ieftină și la volume mai mari de producție. Aceasta este, de asemenea, o consecință a unei piețe fragmentate pentru produsele de apărare, în care fiecare țară a UE comandă separat.

Eficiența costurilor este o problemă importantă de luat în considerare. Cercetările arată că o comparație a bugetelor militare ajustate pentru paritatea puterii de cumpărare militare schimbă mult imaginea. Figura 3 arată că cheltuielile reale ale Rusiei pentru apărare sunt semnificativ mai mari atunci când se iau în calcul prețurile diferite din Rusia (de exemplu, salariile mai mici pentru personal).

Specialiștii Bruegel au realizat la rândul lor o comparație pentru a ilustra costurile foarte variate ale echipamentelor militare. Comisia Europeană (2022) a estimat că lipsa de cooperare în domeniul apărării duce la costuri ridicate, estimate între 25 de miliarde de euro și 100 de miliarde de euro în fiecare an.

Pentru a crește producția militară, Europa va trebui ca companiile sale de apărare să își mărească dimensiunile și să apară noi firme.

Companiile europene de apărare sunt mai mici decât principalele companii din SUA, Rusia și China. Doar o companie europeană, BAE Systems (din UK), s-a clasat printre primele 10 companii de apărare din lume în 2022 (Tabela 3). UE are doar 3 companii în top 20.

Recomandări: A. Concentrați-vă pe finanțarea pentru apărare

Obținerea unei scalabilități și eficiențe în costuri necesită fonduri atât pe partea cererii cât și pe partea ofertei.

Pe partea de cerere, constrângerile fiscale cu care se confruntă țările europene afectează credibilitatea angajamentelor pe termen lung ale guvernelor. Acesta este cazul planificării bugetare pe termen mediu a Germaniei pentru apărare, dar și al altor țări din UE fără majorități politice clare și cu perspective bugetare incerte (de exemplu, Franța și Spania).

”Excluderea de la limitările fiscale a unor cheltuieli pentru priorități de apărare convenite la nivelul UE ar putea fi o cale de urmat. Investițiile costisitoare cu impact la nivelul întregii UE, cum ar fi apărarea aeriană, ar putea fi finanțate prin datorie europeană. Dezbaterea privind următorul ciclu bugetar al UE (din 2028 până în mijlocul anilor 2030) va reprezenta o oportunitate pentru a prioritiza astfel de investiții”, susțin specialiștii Bruegeel.

Creșterile cheltuielilor de apărare pentru următorii cinci ani vor trebui să ajungă la 500 de miliarde de euro, dacă Europa dorește să renunțe la dependența de umbrela de securitate a SUA – reiese din analiza citată.

Pe partea de ofertă, unele companii de armament și în special IMM-urile încă se confruntă cu constrângeri financiare. Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru aceste companii ar trebui să fie o prioritate. Instituții precum Banca Europeană de Investiții ar trebui să reconsidere interdicția actuală privind acordarea de sprijin financiar pentru proiecte destinate exclusiv apărării.

Recomandări: B. Rezistență împotriva naționalismului economic, abordând în același timp preocupările de securitate

Realizarea integrării pieței este dificilă, punctează specialiștii think-tankului. Este greu de limitat amploarea naționalismului economic în UE, deoarece tratatele UE (Articolul 346(2) TFEU) permit explicit țărilor să se abată de la regulile pieței unice din motive de securitate.

”Pentru a permite o integrare mai mare a pieței, trebuie astfel abordate preocupările legitime de securitate, de exemplu prin tratate de securitate între principalele țări producătoare, stabilind drepturi și garanții”, scriu ei.

”Promovarea unui acord politic între țările cheie pentru a crește achizițiile comune, posibil cu fonduri comune, este necesară pentru a reduce prejudecățile naționale nejustificate în achizițiile militare. Deși au existat eforturi la nivelul UE pentru achiziții comune, acestea sunt destul de mici. Bugetul EDIRPA (un program european care vizează întărirea industriei de apărare a Uniunii Europene prin achiziții comune, n.r.), de exemplu, a fost stabilit la 310 milioane de euro, nivel extrem de redus, chiar și comparativ cu cele aproximativ 25 de miliarde de euro pentru achizițiile de echipamente din Germania în 2024”

Mai multe achiziții comune la nivelul UE, de exemplu prin Agenția Europeană de Apărare, ar putea duce la o integrare mai mare a pieței.

Recomandări: C. Către o „preferință europeană inteligentă” pentru mai multă inovație și autonomie strategică

UE ar trebui să evite să cumpere doar produse europene, dar există justificări strategice pentru o procurare mai mare de la firmele rezidente. O astfel de „preferință europeană inteligentă” poate crește capabilitățile industriei și poate stimula inovația, în timp ce întărește autonomia strategică, dar trebuie să țină cont de avantajele și dezavantajele comparative. Pentru unele produse, producția ieftină și la scară mare rămâne de o importanță deosebită (de exemplu, obuzele pentru Ucraina), notează raportul.

Achiziționarea de arme din țări terțe rămâne perfect rezonabilă, mai ales dacă securitatea aprovizionării este ridicată și interoperabilitatea cu sistemele europene poate fi garantată într-un mod rezonabil.

Ucraina și baza sa industrială de apărare sunt de o mare importanță pentru strategia de apărare a UE și ar putea fi transformatoare pentru capacitatea industrială militară a UE. Pentru multe produse, Ucraina este cel mai ieftin producător și, de asemenea, cel mai inovator și avansat (de exemplu, războiul modern cu drone).

Marea Britanie ar trebui, de asemenea, să fie considerată un partener integral pentru baza industrială de apărare europeană.

”În cele din urmă, atâta timp cât UE rămâne dependentă de garanția de securitate a SUA, trebuie să calibreze cu grijă modul în care construirea propriei baze industriale de apărare va influența percepțiile politice ale SUA”, avertizează specialiștii.

Recomandări: D. Securitatea lanțurilor de aprovizionare

UE ar putea juca un rol în securizarea lanțurilor de aprovizionare pentru apărare prin monitorizarea regulată și evaluarea riscurilor de dependență excesivă. De la începutul războiului din Ucraina, Comisia Europeană a descoperit vulnerabilități semnificative, de exemplu, în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu explozivi și propelanți.

”Ar fi un rol natural pentru UE să emită alerte cu privire la limitele capacităților de producție. UE este conștientă de importanța evaluării riscurilor de securitate, cum ar fi cele pentru tehnologiile cu utilizare duală”, precizează experții Bruegel.

(Citește și: ”Strategia pentru industria de apărare, adoptată: Cum arată industria de armament de stat și cea privată a României. Detaliile și obiectivele strategiei”)

***