Cârciuma din Buzău deținută odinioară de Caragiale, scoasă la vânzare

Analiza oportunității exercitării dreptului de preempțiune asupra
monumentului istoric „Restaurantul lui I.L.Caragiale” din zona
Gării Buzău intră în competența specialiștilor de la Direcția
de Cultură Județeană Buzău, informează, Ministerul Culturii.

„Acest monument istoric ‘Restaurantul lui I.L.Caragiale’
(BZ-IV-m-B-02510) aparține categoriei de grupă B, analiza
oportunității exercitării dreptului de preempțiune fiind, în
acest caz, conform legii, în competența specialiștilor de la
Direcția de Cultură Județeană Buzău. În urma discuțiilor
dintre specialiștii de la Direcția Patrimoniu Cultural și DJC
Buzău, la DJC Buzău nu s-a primit vreo cerere de înștiințare de
vânzare de la proprietar, în vederea exercitării preempțiunii”,
a informat, pentru Agerpres,
Biroul de presă al Ministerului Culturii.

Potrivit sursei
citate, „în măsura în care reprezentanții Direcției de Cultură
Județeană Buzău vor primi o astfel de cerere și vor aprecia
oportunitatea exercitării dreptului de preempțiune, din rațiuni de
lipsă de fonduri, va trebui să existe o cerere de fonduri la
Ministerul Culturii”.

„Dacă ministerul
va dispune de fonduri, le poate vira pentru achiziție”, a precizat
Biroul de presă al Ministerului Culturii.

Cârciuma din zona
Gării Buzău care a aparținut, în perioada noiembrie 1894 –
noiembrie 1895, dramaturgului Ion Luca Caragiale, imobil declarat
monument istoric, a fost scoasă la vânzare, acolo funcționând
de-a lungul timpului ultima covrigărie cu cuptor pe tule de pământ.
Imobilul numără cinci camere, un beci domnesc cu boltă, în
suprafață de 60 de metri pătrați, și, în ciuda vechimii, are
dotări în pas cu vremurile moderne.

O „investiție
necâștigătoare” a lui Caragiale

În noiembrie 1895,
nenea Iancu antamează o altă investiție
necâștigătoare, e vorba de locanta gării din Buzău pe care a
concesionat-o pe timp de un an. Pe lângă băuturi, el mai dorea să
comercializeze și produse de patiserie sau specialități din
ciocolată. Aici era aproape și de proprietatea rurală a familiei
soției de la Pătârlagele, unde se retrăsese venerabilul don
Gaetano ca să-și contemple amurgul vieții, iar asocierea cu
cumnatul său, Teodor Duțescu-Duță, părea că va da și mai mare
siguranță afacerii.

Totodată, va
contacta și un împrumut de la omul de afaceri I. Goldfeld. Dar
iarăși n-a fost să fie, deși aici a activat pe perioada cea mai
lungă. Şi-a dus cu mari greutăți contractul până la sfârșit,
ba încă a rămas și dator, fiind nevoit să acopere deficitul prin
scoaterea la licitație, organizată în grădina centrală a urbei,
a unor obiecte personale – pianul, biblioteca și un șifonier.

La Buzău va fi
aprovizionat cu vin de către prietenul său Leonida Condeescu,
primarul Mizilului, rămas, datorită lui, prototipul patriotului
local în cultura română. Licoarea, certificată de pretențiosul
patron, provenea din viile soției edilului, de la Vadul Săpat. Altă
sursă de vin mai era, se pare, negustorul Şerban Grigorescu, tot
din Mizil, care avea 40 de hectare de vie în zonă, la Perșinari,
nenea Iancu „călcându-l” deseori pentru degustări. Grigorescu
va fi socrul liricului simbolist George Bacovia.

Mâna sa dreaptă,
cel care asigura aprovizionarea, a fost un tânăr de numai 19 ani,
Ştefan Stănescu, care nu merită pomenit aici decât pentru un
amănunt biografic – va fi tatăl Suzanei Gâdea, tovarășa de
fier a învățământului și apoi a culturii din epoca Ceaușescu.
Nenea Iancu i-a dat și un certificat de bună purtare angajatului
său la plecarea în armată.

Stănescu a urmat
mai apoi o carieră de brigadier silvic și, fiind un longeviv, a
apucat să-și vadă și fiica ajunsă în demnitatea ministerială.
Neconsolat cu eșecul, nenea Iancu își mai încearcă o dată
norocul în provincie, în acest scop deplasându-se tocmai la Iași
unde tatonează posibilitatea unei noi asocieri, cu un om de afaceri
local, un anume Gh. Popa Radu.

Dar intenția nu s-a
materializat din motive pe care nu le-am depistat; fie condițiile
n-au fost dintre cele mai avantajoase, fie, mai degrabă, din cauza
distanței, strămutarea întregii familii – avea deja doi copii cu
Alexandrina Burelly, pe Luca și pe Ecaterina (Tușchi) – nu era
tocmai ușor de înfăptuit, iar anticiparea unei noi deziluzii e
foarte posibil să fi dus la o împotrivire decisivă din partea
doamnei și a rudelor sale.

Mai multe pentru tine…