Cantacuzinii și Prusacii: Corespondența dintre Radu Cantacuzino și Frederic al II-lea

De-a lungul istoriei lor, iluștrii Cantacuzini au interacționat cu
numeroase figuri importante ale Europei. Printre aceștia se numără
Frederic al II-lea al Prusiei, cunoscut și ca Frederic cel Mare, una
din cele mai importante personalități ale istoriei Germaniei din
secolul al XVIII-lea. Ocupând tronul Regatului Prusiei în 1740,
Frederic s-a remarcat drept un geniu militar, reorganizând armata
prusacă, anexând bogata provincie Silezia de la habsburgi și fiind
de asemena un promovator al culturii, acesta domnind conform
principiilor absolutismului luminat.

Frederic
de asemenea a întreținut o scurtă corespondență cu Radu
Cantacuzino, fiul răposatului domn Ștefan Cantacuzino (fiul
Stolnicului Constantin Cantacuzino). În iarna anului 1716, Ștefan a
fost mazilit, iar împreună cu familia (inclusiv tatăl său,
Constantin Stolnicul) au plecat către Istanbul,
scrie muzeograful Petre Vlad, pe pagina de Facebook a Muzeului
„Conacul Pană Filipescu” din
Filipeștii de Târg.

Datorită unui document compromițător ce evidenția că Muntenia
întreținea relații cu habsburgii (aflați atunci în război cu
Turcia) Sultanul a hotărât executarea Cantacuzinilor. Conform
rapoartelor consulului Olandei, în luna aprilie a anului 1716, Ștefan
Cantacuzino și tatăl său Constantin Stolnicul au fost puși în
lanțuri și trimiși la închisoare, iar în noaptea de 7 spre 8
iunie au fost strangulați, iar trupurile aruncate în mare. Din
fericire, soția lui Ștefan Cantacuzino, Păuna și cei doi fii Radu
și Constantin au reușit să evadeze pe un vas englezesc cu ajutorul
ambasadorului olandez Jacobus Colyer.

Cei trei Cantacuzini au ajuns în cele din urmă la Viena, unde au
intrat sub protecția monarhului habsburg Carol al VI-lea. În ciuda
faptului că fusese numit colonel și prinț în cadrul Sfântului
Imperiu Roman, Radu căzuse în dizgrație și a plecat cu familia
lui la Dresda, cu dorința de a intra în armata prusacă. Acesta
trimite scrisori lui Frederic al II-lea pentru a fi primit în armata
prusacă cu titlul ce îl avusese până atunci la Viena, dacă
monarhul prusac nu ar dori să-i confere un grad mai mare. Pe 4
august 1741, Radu înaintează proiectul său lui Frederic pentru
formarea unui regiment cu 12 companii a câte 100 de oameni,
echiparea și înarmarea fiecărui soldat costând 110 taleri.
Monarhul prusac, care primise de la generalul Diemer o scrisoare cu
referințe puțin favorabile despre Prințul Radu Cantacuzino,
răspunde că proiectul pare irealizabil și-l sfătuiește să nu
pună în pericol o poziție sigură pentru niște avantaje ce depind
de atâtea împrejurări nesigure.

Domnul Ștefan Cantacuzino și Doamna Păuna, părinții lui Radu și Constantin Cantacuzino

Neizbutind să intre în armata
prusacă, Radu plecă la Petrograd, unde stă până în 1744,
apoi se întoarce în Austria. În cele din urmă părăsește Viena
din nou și începe să cutreiere Europa. În pribegia sa, Radu va
poposi în orașele germane Leipzig și Dresden (Saxonia), Erfurt
(Turingia) și Frankfurt (Hessa). Pe tot parcursul călătoriilor
sale el își făcu atât de multe datorii încât nimeni nu voia să
îl primească. În martie 1746, Radu se plânsese Arhiepiscopului
din Mainz printr-o scrisoare de comportamentul guvernatorului din
Erfurt care l-a evacuat din casa pe care a luat-o cu chirie pe o lună
și ar fi rămas pe străzi dacă nu ar fi fost găzduit de căpitanul
Kotulinski. După multe peregrinări, Radu s-a oprit în Polonia unde
a și murit în anul 1761, la Camenița. Trupul său a fost
descoperit la începutul secolului XX de istoricul și folcloristul
român Teodor Burada.

În privința lui Frederic, acesta a domnit până în anul 1786,
decedând în luna august la vârsta de 74 de ani la Palatul
Sanssouci. Istoricii din secolul al XIX-lea îl vor omagia pentru
inteligența și spiritul său precum și eforturile depuse pentru
emanciparea Prusiei.

_{Foto sus: Frederic cel Mare pe câmpul de luptă. Pictură de Hugo Ungewitter (© Wikimedia Commons)}

Bibliografie:

_{Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani, editura
Albatros, București, 1996.}

_{Mihai Dim. Sturdza, Familiile boierești din Moldova și Țara
Românească, Enciclopedia istorică, genealogică și biografică
volumul III: Familia Cantacuzino, edit. SIMETRIA, București, 2014.}

Mai multe pentru tine…