Rețete pentru „vindecarea” bolilor cu fecale umane și capete de șopârlă, descoperite în urmele lăsate pe o…

Practicanții
medicinei populare din Europa secolului al XVI-lea au lăsat
ingrediente și amprente pe cărțile lor, în timp ce încercau să
facă remedii pentru afecțiuni minore. Acum, cercetătorii studiază
urmele chimice lăsate de oamenii Renașterii pentru a înțelege cum
experimentau tratamente noi.

Două manuale medicale germane – „Cum să vindeci și să alungi
toate afecțiunile și bolile corpului uman” și „O mică și
esențială carte de medicină, utilă pentru omul de rând” – au
fost publicate în 1531 de medicul oftalmolog Bartholomäus Vogtherr.
Cărțile sale de rețete, adunate sistematic pentru afecțiuni
comune precum căderea părului și respirația urât mirositoare, au
devenit rapid bestseller-uri în medicina populară a Renașterii,
relatează Live
Science.

Un exemplar al lucrărilor lui Vogtherr, aflat în colecția John
Rylands Research Institute and Library de la Universitatea din
Manchester, este acoperit cu adnotări și notițe din secolele al
XVI-lea și al XVII-lea, care sugerează că utilizatorii au testat
rețetele din manual și au făcut propriile completări. Aceste
amprente conțineau urme chimice invizibile de proteine, iar pentru
prima dată cercetătorii au reușit să stabilească modul de
analizare a acestor reziduuri.

Într-un studiu publicat în revista American
Historical Review, cercetătorii au raportat succesul
utilizării analizei proteomice pentru a identifica materialele pe
care cititorii le foloseau în timp ce răsfoiau cartea lui Vogtherr
cu secole în urmă.

„Oamenii lasă întotdeauna urme moleculare pe paginile cărților
și ale altor documente atunci când intră în contact cu hârtia”,
a declarat pentru Live Science
coautorul studiului, Gleb Zilberstein, expert în
biotehnologie și inventator, într-un e-mail.

„Aceste urme includ componente ale transpirației, uneori
salivă, metaboliți, contaminanți și elemente din mediul
înconjurător.” Proteinele și peptidele fac parte din acest
amestec și sunt „adesea invizibile cu ochiul liber”, a adăugat
Zilberstein.

În total, cercetătorii au secvențiat 111 proteine din manualul
lui Vogtherr, multe asociate cu plante sau animale menționate în
rețetele de vindecare.

„Urme de peptide de fag european, năsturel și rozmarin au fost
recuperate lângă rețete care recomandă folosirea acestor plante
pentru tratarea căderii părului și pentru întărirea creșterii
părului facial și de pe cap”, au scris cercetătorii, iar
„lipocalina recuperată lângă o rețetă care recomandă
utilizarea zilnică a fecalelor umane pentru spălarea capului chel,
în scopul combaterii căderii părului, indică faptul că
cititorii-practicanți au urmat astfel de instrucțiuni”.

Alte peptide de colagen au fost mai greu de identificat. O
proteină extrasă ar putea corespunde fie carapacei de broască
țestoasă, fie șopârlelor. Deși literatura medicală din secolul
al XVI-lea menționează că carapacea de țestoasă era folosită
pentru tratarea edemelor (retenției de lichide), capetele de șopârlă
măcinate erau utilizate pentru prevenirea căderii părului.
Proteina a fost însă descoperită pe o pagină alăturată
rețetelor lui Vogtherr pentru creșterea părului, sugerând că
utilizatorul manualului ar fi putut experimenta șopârlele ca
terapie pentru îngrijirea părului.

O altă descoperire surprinzătoare a fost identificarea unor
peptide de colagen care ar putea corespunde hipopotamului, găsite
lângă rețete care discută afecțiuni ale gurii și scalpului.
Hipopotamii
erau o curiozitate populară în Europa începutului de epocă
modernă, iar dinții lor erau considerați remedii pentru chelie,
probleme dentare grave și pietre la rinichi. Urmele de proteine de
hipopotam pot sugera că cititorii lui Vogtherr se confruntau cu
probleme dentare, au scris cercetătorii, deoarece rețetele pentru
tratarea respirației urât mirositoare, ulcerelor bucale și
dinților înnegriți sunt îndoite la colțuri și adnotate în
manual.

Cercetătorii speră ca analiza lor inovatoare a proteinelor
invizibile aderente la cărți vechi de secole să contribuie la o
mai bună înțelegere a științei din epoca modernă timpurie.

„În viitor, plănuim să extindem această muncă și să
examinăm și alte cărți istorice”, a spus Zilberstein, precum și
„să identificăm cititori individuali pe baza datelor lor
proteomice”.

_{Foto sus: Pagina de titlu a
unei colecții de rețete medicale germane din perioada Renașterii,
publicată în 1531 de Bartholomäus Vogtherr. (© The
John Rylands Research Institute and Library, The University of
Manchester)}

Mai multe pentru tine…