Ce s-a întâmplat cu Castelul Corvinilor după dispariția urmașilor lui Iancu de Hunedoara?
Pe parcursul primului deceniu al secolului al XVI-lea s-au stins treptat ultimii membrii ai familiei Corvinilor.
A fost tributul plătit pentru mărirea şi puterea la care s-au
ridicat într-un interval de timp relativ scurt, asemeni unei
lumânări ce arde cu putere doar pentru a se stinge mai curând,
scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a
instituției.
Castelul Corvinilor,
cu domeniul său, ajunge în proprietatea margrafului Gheorghe de
Brandenburg, cel de-al doilea soţ al văduvei lui Ioan Corvin,
Beatrice de Frangepan, după moartea acesteia în primăvara anului
1510 la doar un an de la căsătorie. Moartea ei a fost precedată de
decesul copiilor săi, Cristofor(1505) și Elisabeta (1508), ultimele
vlăstare ale Corvinilor.
Beatrice de Frangepan
Gheorghe de
Brandenburg era nepot de soră a regelui maghiar Vladislav al II-lea,
care după moartea Beatricei îi şi donează acestuia „cetatea
Hunedoara cu domeniul aparţinător şi cu toate drepturile regale
asupra lui”. Castelul Corvinilor rămâne în proprietatea
nobilului german până în anul 1531, când, pe data de 17
Septembrie, se vede nevoit să-l predea regelui Ferdinand de Habsburg
pentru a evita căderea acesteia în mâinile duşmanilor. Acest
eveniment a avut loc pe fondul conflictului dintre cei doi regi ai
Regatului, Ferdinand de Habsburg şi Ioan Zapolya, ce au domnit
simultan în perioada 1526 -1541.
Gheorghe de
Brandenburg îi era fidel lui Ferdinand iar castelanii cetăţii
Hunedoarei îi erau fideli lui, într-o vreme în care de fidelitatea
castelanilor depindea cel mai adesea însăşi păstrarea
proprietăţii.
Dar vremurile nu îi
erau favorabile. Deşi anterior înfrânt, Zápolya reuşeşte pe
parcursul anului 1528 să-şi redreseze situaţia în Regat şi în
Transilvania, la finele anului stabilindu-se la Lipova, de unde îşi
întinde tot mai mult influenţa şi asupra domeniului Hunedoarei
atrăgând de partea sa pe cneji şi pe locuitori, preluând astfel
efectiv domeniul. Cetatea la acel moment, după cum reiese dintr-o
dare de seamă din 7 martie 1529 a diaconului Andrei, castelanul
cetăţii, era izolată total de domeniul său.
În aceste condiţii
margraful se vede nevoit să încerce vânzarea sau schimbul
proprietăţilor sale de la Hunedoara şi Gyula.
Pentru Hunedoara
stabileşte un preţ de 60.000 de florini de aur ungureşti, iar dacă
cumpărătorul nu dispunea de suficiente monede de aur plata se putea
face şi sub formă de argintărie.
Cade la învoială
cu Matia Armbruster, judele Sibiului, stabilindu-se un preţ de
50.000 de florini, dar în timpul negocierilor, datorită situaţiei
tot mai dificile în care se găsea cetatea Hunedoarei care se afla
sub asediul trupelor lui Zápolya, se vede nevoit să scadă preţul
mai întâi la 40.000 apoi la 30.000 de florini.
Tranzacţia nu mai
are loc, fie din cauza opoziţiei castelanilor cetăţii, fie
datorită încheierii armistiţiului între Ferdinand de Habsburg şi
Ioan Zápolya (17 Mai 1531).
Gheorghe de Brandenburg
În urma
armistiţiului, asediul se ridică, dar situaţia financiară grea a
cetăţii îl determină pe Gheorghe de Brandenburg să o predea
împreună cu domeniul ei regelui Ferdinand. În documentul emis cu
această ocazie (17 septembrie 1531) s-a prevăzut, printre altele,
dreptul margrafului şi a urmaşilor săi de a reintra în posesiunea
cetăţii.
Numai că în anul
1534 episcopul Czibak Imre asediază și cucerește cetatea
Hunedoarei, care împreună cu domeniul ajunge în proprietatea lui
Ioan Zápolya, care, mai apoi, pe 30 septembrie 1536, le donează lui
Valentin Török.
Deși în anii care
au urmat până la moartea sa, (27 decembrie 1543) Gheorghe de
Brandenburg a depus eforturi pe lângă regele Ferdinand, regele
Poloniei și alţi domnitori, pentru recuperarea posesiunilor sale de
la Hunedoara, acestea nu au mai fost redobândite niciodată.
Foto sus: Castelul Corvinilor, desen din 1822 (© Wikipedia)
Bibliografie:
Pataki, Iosif,
Domeniul Hunedoara la începutul secolului al XVI-lea, Bucureşti,
1973.
Pop, Ioan-Aurel,
Ioan Bolovan , Istoria Transilvaniei, Cluj Napoca, 2013.
Mai multe pentru tine…
