Descoperire macabră: Zeci de persoane îngropate în apropierea unei spânzurători din secolul al XVI-lea

Arheologii din Franța au descoperit rămășițele unei spânzurători
din secolul al XVI-lea, unde trupurile celor condamnați erau expuse
după execuție. Cadavrele bărbaților (și ale câtorva femei) erau
apoi înhumate în gropi comune din apropiere.

În timpul unei săpături efectuate în 2024, chiar în afara
orașului Grenoble, arheologii de la Institutul Național Francez de
Cercetare Arheologică Preventivă (INRAP) au găsit o structură
pătrată din cărămidă și 10 gropi de înhumare datând din
secolul al XVI-lea, a anunțat INRAP.

Aceste descoperiri
i-au nedumerit inițial pe arheologi, care au crezut că structura și
mormintele ar fi putut face parte dintr-o colonie de leproși, un
cimitir al unei capele catolice sau un cimitir militar. Dar
arheologii au consultat documente istorice de construcție care
menționau o spânzurătoare cu cadru de lemn, ceea ce i-a condus la
concluzia că au descoperit zona de execuții publice a orașului
Grenoble, informează
Live
Science.

Pe baza
descoperirilor arheologice și a documentelor de construcție din
perioada 1544–1547, specialiștii francezi au stabilit că
spânzurătoarea măsura aproximativ 8 metri pe fiecare latură și
avea opt piloni de piatră care se ridicau la circa 5 metri înălțime.
Grinzile transversale ieșind din piloni formau o construcție de tip
„gibet” – o structură folosită atât pentru executarea, cât și
pentru expunerea condamnaților.

Structura de
spânzurătoare astfel identificată ar fi permis autorităților
judiciare din Grenoble să spânzure și să expună până la opt
persoane simultan.

În gropile comune,
arheologii au identificat 32 de persoane, majoritatea bărbați.
Arhivele istorice au dezvăluit numele a doi dintre bărbații
executați la această spânzurătoare și probabil îngropați
într-una dintre gropi.

Trei indivizi îngropați simultan (© Anne-Gaëlle Corbara, INRAP)

Protestantul Benoît
Croyet a fost acuzat de participare la un atac asupra orașului
Grenoble în 1573, iar Charles Du Puy Montbrun a fost liderul
hughenoților
din Dauphiné până la execuția sa în 1575. Amândoi au fost
condamnați la moarte pentru că s-au răzvrătit împotriva
autorității regale.

„Îngroparea unei
persoane condamnate în acest fel era un mijloc de a prelungi
sentința pronunțată în timpul vieții și după moarte; indivizii
descoperiți în timpul săpăturilor au fost, așadar, în mod
deliberat lipsiți de o înmormântare obișnuită”, potrivit
comunicatului INRAP.

Unele persoane din
gropi au fost supuse și unui „tratament rușinos” după moarte,
inclusiv dezmembrare și decapitare.

Descoperirea
spânzurătorii și a gropilor de înhumare le oferă arheologilor de
la INRAP o nouă perspectivă asupra locurilor istorice ale
justiției. Se pare că spânzurătoarea din Grenoble a fost
abandonată ca metodă de aplicare a pedepsei cu moartea la începutul
secolului al XVII-lea, din cauza schimbărilor politice și
religioase.

Foto sus: Vedere
aeriană a spânzurătorii la sfârșitul săpăturilor (© Nordine
Saadi, INRAP)