oamenii anului 2024 în Europa. Giorgia Meloni, desemnată cel mai puternic lider

Pe cine suni dacă vrei să vorbești cu Europa? Dacă ești Elon Musk – cel mai bogat om din lume și un consilier cheie al președintelui ales al Statelor Unite ale Americii Donald Trump – numărul pe care îl apelezi îi aparține Giorgia Meloni.

Acesta este concluzia publicației Politico, care a desemnat-o drept ”cel mai puternic lider” din Europa.

Giorgia Meloni – drumul de la ultranaționalist la lider acceptat

În mai puțin de un deceniu, liderul partidului de dreapta Frații Italiei a trecut de la a fi stigmatizată ca fiind ultranaționalistă la a fi aleasă prim-ministru al Italiei, care s-a impus ca o figură cu care Bruxelles-ul, și acum Washington, poate face afaceri.

Chiar dacă a trecut la centru, Meloni – care și-a început cariera politică ca activist în aripa de tineret a Mișcării Sociale Italiene neofasciste și l-a lăudat pe dictatorul Benito Mussolini drept „un politician bun care a făcut tot ce a făcut pentru binele Italiei” – a fost în fruntea valului care trage politica europeană spre extrema dreaptă.

Într-adevăr, de la alegerea ei din 2022, premierul italian a introdus politici pe probleme precum migrația și drepturile LGBTQ+ care ar fi atras cândva condamnări de la Bruxelles. În schimb, reacția liderilor Uniunii Europene a variat de la indiferență la aprobare, mulți acceptându-o pe Meloni drept fața agreabilă a spiritului din ce în ce mai radical care înflorește de ambele maluri ale Atlanticului.

Incapacitatea politicienilor convenționali de a contracara o narațiune ultranaționalistă din ce în ce mai populară și disponibilitatea lor de a colabora cu Meloni pe scena europeană îi permit premierului Italiei, în vârstă de 47 de ani, care insistă să folosească forma masculină a titlului său formal – Il Presidente del Consiglio – să fie capabil să exercite o putere extraordinară într-un moment în care continentul nu are centriști puternici capabili să își asume leadership-ul european.

În continuare, clasamentul integral al Politico:

1, Cei care fac lucrurile să se întâmple

Clasamentul Politico pentru această categorie este câștigat de Ursula von der Leyen (președintele Comisiei Europene).

Urmează:

• Vladimir Putin (președintele Rusiei)
• Donald Tusk (premierul Poloniei)
• Nadia Calviño (președintele BEI)
• Piotr Serafin (comisar european pentru Buget)
• Rachel Reevs (ministru de Finanțe al Marii Britanii)
• Stéphanie Riso (director general al Departamentului pentru buget al Comisiei Europene)
• António Costa (președintele Consiliului)
•  Sabine Weyand (director general al Departamentului pentru comerț al Comisiei Europene)

Argumentul pentru care Ursula von der Leyen a fost desemnată câștigător al categoriei:

Provocarea Ursulei von der Leyen este că locul ei în fruntea structurii de putere a UE este mai puțin o reflectare a puterii ei, decât a dezordinei și dezorientării care afectează restul blocului. Și cel de-al doilea mandat al ei este probabil să-i testeze abilitățile până la limitele lor.

Președintele Comisiei vrea să transforme UE într-o entitate mai dinamică și mai relevantă din punct de vedere strategic. Dar, deși s-a dovedit capabilă să facă față unor crize fără precedent, încă nu a demonstrat că este la fel de capabilă să asume reformele sistemice de care blocul are nevoie disperată. Pentru a-și îndeplini promisiunile, Ursula von der Leyen va trebui să convingă țările frugale să contribuie cu numerar suplimentar, să-i convingă pe beneficiarii generozității UE să renunțe la privilegii și să restructureze o organizație concepută ca un proiect de pace, astfel încât să fie pregătită de război.

La Bruxelles, von der Leyen deține controlul centralizat asupra instituției sale, punând în aplicare o structură între cei 26 de comisari care îi raportează. Acest lucru îi permite să elaboreze propuneri pentru o legislație transformatoare, dar pentru a le transforma în realitate, ea va cere să aducă împreună liderii naționali dinn Consiliul European și parlamentarii din Parlamentul European.

În calitate de reprezentant politic care servește un mandat de cinci ani, Ursula von der Leyen este ferită de schimbări generate de populismul și ultranaționalismul în creștere. Acest lucru nu este valabil pentru mulți dintre interlocutorii ei.

Într-adevăr, legislația emblematică din primul ei mandat, European Green Deal, este în curs de a fi diluată de mulți dintre pretinșii aliați care alcătuiesc baza ei nominală de sprijin.

Fanii Ursulei von der Leyen insistă că ea este bine pregătită pentru sarcina care o are, descriindu-o ca o forță neobosit a naturii, cu un profund simț al responsabilității și o etică nebună a muncii. Dar detractorii susțin că aceleași calități arată o persoană care trebuie să facă eforturi să asculte alte păreri și care își face mai ușor dușmani decât prieteni.

2, Cine sunt ”Perturbatorii”

Clasamentul Politico pentru această categorie este câștigat de Friedrich Merz (președintele CDU).

Urmează:

• Teresa Ribera (vicepreședinte executiv Comisie pentru tranziția curată, justă și competitivă)
• Rafał Trzaskowski (primar Varșovia)
•  Marine Le Pen (președintele partidului francez Adunarea Națională)
• Raffaele Fitto (vicepreședinte executiv Comisie, responsabil cu Fondul de Coeziune)
• Péter Magyar (președintele partidului Tisza, europarlamentar)
• Herbert Kickl (președintele partidului austriac FPO)
• Sahra Wagenknecht (politician german)
• Udo Zolleis (strateg politic german)

Argumentul pentru care Friedrich Merz a fost declarat câștigător la această categorie:

Când va deveni cancelar – așa cum se preconizează că se va întâmpla după alegerile anticipate din februarie – politicianul din Westfalia va guverna ca și cum Angela Merkel nu ar fi existat niciodată, îmbrățișând genul de reformă a bunăstării și politici pro-business pe care țara nu le-a văzut în ultimul deceniu.

Fost avocat de corporație milionar, Merz este dornic să modernizeze Germania – o perspectivă binevenită într-o țară cu o birocrație care încă folosește faxuri. El vrea să simplifice proceduri precum declarațiile fiscale notoriu de complexe ale Germaniei și să reducă birocrația.

Merz poate să nu fie un sceptic climatic, dar el consideră că industria germană trebuie să fie eliberată de ceea ce el consideră a fi o reglementare ecologică excesivă, dintre care o mare parte a fost adoptată de guvernele de coaliție conduse de Merkel.

Este pasionat de protejarea industriei auto legendare a țării și pune la îndoială eliminarea treptată a mașinilor pe combustibili fosili, impusă de UE, care a fost susținută de Merkel. De asemenea, vrea să readucă centralele nucleare în încercarea de a asigura independența energetică pe termen lung.

Merz este, de asemenea, pregătită să rupă cu moștenirea Merkel privind migrația. În calitate de cancelar, el intenționează să adopte o abordare „complet diferită” a migrației, impunând restricții dure și expulzări la graniță – chiar dacă noi cercetări sugerează că țara trebuie să primească sute de mii de lucrători străini în fiecare an dacă speră să rămână competitivă. .

Când vine vorba de apărare, Merz a fost necruțător cu privire la abordarea delicată a lui Merkel față de Kremlin. Liderul CDU este un apărător ferm al NATO și s-a angajat să pregătească Germania de luptă. Și a dat deja Kremlinului un ultimatum: dacă Rusia continuă să bombardeze ținte civile în Ucraina când este în funcție, guvernul său va livra la Kiev rachete de croazieră Taurus cu rază lungă de acțiune.

Marea întrebare care planează asupra lui Merz este cu cine va guverna și dacă va putea să-și pună în aplicare agenda într-o coaliție care va include probabil social-democrații de centru-stânga, Verzii, sau ambele partide.

3, Care sunt ”Visătorii”

Clasamentul Politico pentru această categorie este câștigat de Mark Rutte ( secretar general NATO).

Urmează:

• Andrii Yermak (șef de cabinet al presedintelui Zelenski)
• Kaja Kallas (Înalt reprezentant pentru politică externă)
• Viktor Orbán (premierul Ungariei)
• Armin Papperger (CEO Rheinmetall)
• Radosław Sikorski (ministru de externe al Poloniei)
• Papa Francisc
• Pedro Sánchez (premier Spania)
• Arthur Mensch (cercetător în domeniul AI)

Argumentul pentru care Mark Rutte a fost declarat câștigător al categoriei:

În calitate de nou secretar general al NATO, obiectivul principal al lui Rutte va fi încercarea de a menține Washingtonul ”la bord” după realegerea lui Donald Trump. Având în vedere obsesia președintelui Statelor Unite ale Americii pentru obiectivele de cheltuieli militare ale NATO, asta înseamnă ca Rutte să facă presiuni pe cei care au rămas din urmă ai alianței să ajungă la nivelul cerut de cheltuieli.

Noua realitate îl obligă pe Mark Rutte la o schimbare de filosofie dramatică. În calitate de prim-ministru al Țărilor de Jos, Rutte a fost unul dintre cei mai importanți ”evangheliști” ai frugalității UE. Noua lui slujbă îl împinge să predice acum extravaganța când vine vorba de cheltuieli militare.

Banii, însă, vor fi doar una dintre provocările lui Rutte. Primul mandat destabilizator al lui Trump și belicozitatea președintelui rus Vladimir Putin au determinat deja multe țări să se alinieze la nivelul cerut de cheltuieli. În acest an, 23 dintre cei 32 de membri ai alianței sunt de așteptat să atingă ținta de cheltuieli, în comparație cu cei trei care erau în conformitate când a fost instituită regula, în 2014.

Întoarcerea lui Trump la Casa Albă a adus perspectiva de coșmar ca Europa să fie nevoită să stea pe cont propriu din punct de vedere militar. Schimbarea gărzii de la Washington coincide și cu un sentiment de pericol pe care Europa nu l-a experimentat de generații. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a avertizat că Rusia ar putea ataca un membru NATO în termen de cinci până la opt ani.

Clasamentul Politico 28 – ce este și cum se alcătuiește

Politico a finalizat cercetarea sa anuală a oamenilor care sunt gata să modeleze politica și politicile europene în anul următor, constatând că fețele familiare care domină de obicei coridoarele puterii lipsesc acum din clasamente.

Este un instantaneu al puterii, după cum sunt judecati de jurnaliștii și de persoane din interior. Lista reflectă cine deține controlul – nu neapărat cine ar trebui să îl dețină.

În anii precedenți, figuri precum președintele francez sau cancelarul german au fost în competiție directă pentru a ocupa primele locuri în clasamentul de putere POLITICO 28. Anul acesta, însă, nici Emmanuel Macron, nici Olaf Scholz nu au intrat în topuri. Influența lor s-a diminuat, lăsându-i pe alții – adesea din locuri neașteptate sau neconvenționale – să umple golul.

Ca și în anii trecuți, lista POLITICO 28 este împărțită în trei categorii: ”Persoane care fac” (cei mai pricepuți în a-și impune voința), ”Perturbatori” (cei care zguduie status quo-ul) și ”Visători” (ale căror idei îndrăznețe conduc conversația). În vârf se află cea mai puternică persoană din Europa, cel care combină toate cele trei tipuri de influență.

Semnificațiile schimbărilor notabile de trend

Față de precedentele clasamente, cel din acest an arată o schimbare notabilă: Înclinarea spre est a centrului de greutate al Europei. Patru polonezi au intrat pe noua listă, subliniind relevanța tot mai mare a Varșoviei.

Prim-ministrul Donald Tusk, figura de top de anul trecut, a ajutat Polonia să revină în mainstreamul politic. Creșterea țării a fost susținută și mai mult de o economie internă sănătoasă și de un nou accent european asupra apărării și securității, care pare deosebit de inspirat în condițiile realegerii lui Donald Trump.

În cele din urmă, lista surprinde o altă tendință continentală: ascensiunea populiștilor de dreapta și a figurilor ultranaționaliste. Acești lideri, care au subminat drepturile civice și au vizat minoritățile și solicitanții de azil, au câștigat tracțiune pe măsură ce liderii centriști ies din prim-plan. Prezența lor în clasamentul din acest an este un avertisment dur: când politicienii tradiționali nu reușesc să ofere alternative credibile, populismul umple golul.

(Citește și: ”Donald Tusk, desemnat ”Cel mai puternic om din Europa” în Clasamentul Politico 28. Categoriile și câștigătorii”)

***