Simulacrul sancțiunilor europene asupra Rusiei – Fluxul exporturilor ascunse continuă neabătut. Poarta

Exporturile statelor europene către țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului înregistrează un veritabil boom în ultimii ani, evoluție care a început exact după startul războiului rusesc împotriva Ucrainei. Boom-ul se explică însă doar printr-o eventuală transbordare a acestor bunuri comerciale din țări precum Georgia, Armenia sau Kârgâzstan, în Rusia.

Fenomenul este confirmat de dinamica exporturilor acestor țări către Rusia, care au crescut puternic și inexplicabil după februarie 2022.

Aceste exporturi, care ajung cel mai probabil în Rusia, sunt realizate prin intermediul țărilor din Asia Centrală și regiunea Caucazului din cauza sancțiunilor internaționale, care interzic comerțul cu anumite categorii de bunuri. Acest flux de bunuri comerciale continuă fără probleme la mai bine de 1000 de zile de la începutul războiului rusesc împotriva Ucrainei, în ciuda angajamentelor de rupere a relațiilor comerciale cu Rusia și a discursurilor beligerante ale politicienilor europeni la adresa președintelui rus Vladimir Putin, arată cele mai recente date privind comerțul dintre țări.

Creștere a exporturilor către state satelite Rusiei: … mii%

Datele comerciale publicate de Fondul Monetar Internațional (FMI) și analizate de Brookings Institution arată că Germania, Italia, Cehia și multe alte economii europene înregistrează o creștere majoră a comerțului (exporturi) cu țări precum Georgia, Kârgâzstan sau Armenia. Nu doar atât, dar valoarea bunurilor raportate ca trecute prin vămile țărilor de destinație nu se potrivește cu ce raportează țările europene că au exportat.

În ultimele cinci luni, mai puțin de un sfert din toate exporturile germane către Kârgâzstan au și ajuns efectiv pe teritoriul kârgâz. În plus, exporturile germane pur și simplu au explodat de la începutul războiului, în februarie 2022: doar exportul german de vehicule motorizate și piese către această țară a crescut cu 5500%. Situația se repetă și în cazul altor țări europene.

Toți oligarhii ruși își primesc mașinile

O dinamică la fel de interesantă are loc pe relația comercială Germania-Turcia (autoturisme și piese auto). Aici, deși creșterea nu este la fel de impresionantă din punct de vedere procentual, în termeni absoluți ea este – de la puțin peste 300 de milioane de euro lunar, înainte de război, la circa 800 de milioane de euro în septembrie 2024. Înainte de război, exportul nemțesc de autoturisme și piese auto către Rusia se cifra la 300-400 de milioane de euro.

În realitate, acestea sunt bunuri comerciale care ajung în Rusia și care doar sunt facturate de agenții lui Putin către Turcia sau țările din Asia Centrală și regiunea Caucazului, state ce acționează ca simple paravane pentru comerțul ascuns al companiilor europene cu Rusia.

Unul din obiectivele sancțiunilor internaționale este exact să prevină tipul de război pornit de Putin împotriva Ucrainei. Totodată, ele sunt o unealtă prin care se pot impune repercusiuni pentru țările care nu respectă principiile așa-numitului sistemul internațional bazat pe reguli, printre care inviolabilitatea granițelor și negocieri și discuții pașnice pentru rezolvarea diferendelor.

Un alt exemplu sunt sancțiunile asupra Iranului: pentru acțiunile sale destabilizatoare din Orientul Mijlociu, Vestul blochează prin sancțiuni veniturile pe care le-ar face iranienii din vânzările de petrol pe piața internațională. De asemenea, prin sancțiunile internaționale se blochează accesul la piețele financiare globale.

Firmele din Europa nu aplică regulamentar sancțiunile aprobate de țările UE, vulnerabilizând efortul de război al Ucrainei

Chiar dacă sancțiunile sunt nepopulare și sunt catalogate de multe ori drept măsuri de război economic, ele sunt invariabil de preferat unui război fierbinte/cald. Problema cu sancțiunile internaționale pe Rusia este că ele nu sunt aplicate în acord cu regulamentele UE.

Mai mult, guvernanții și autoritățile de la Bruxelles se prefac că nu văd acest comerț ascuns cu Rusia, la care iau parte multe țări europene și care vulnerabilizează nu doar Uniunea Europeană, ci și efortul de război al Ucrainei.

Uniunea Europeană a aprobat până acum 15 pachete de sancțiuni asupra Rusiei. Cu toate acestea, exporturile olandeze către Kârgâzstan (unul din principalele noduri pentru transbordarea de bunuri către Rusia) au atins în septembrie 2024 un maxim istoric.

Soluția la acest flux comercial este asumarea lui la nivel politic și telefonarea celor câtorva șefi și directori generali de companii care sunt parte la aceste exporturi.

Germania este cel mai special caz și principala sursă de bunuri pentru re-exportul către Rusia. Firmele germane sunt la nivel cumulativ cel mai mare exportator către Rusia via Asia Centrală și Caucaz și vorbim inclusiv de exporturi vitale pentru economia de război a Rusiei. Exportatorii germani s-au opus sancțiunilor pe Rusia încă de la debutul războiului.

Peste 300 de mașinării industriale necesare producției de vehicule motorizate sau armament au fost livrate Rusiei în 2023, printr-un export inițial către Turcia, arăta recent o anchetă a postului nemțesc de radio Südwestrundfuk.

E nevoie de sancțiuni secundare sau restricții punctuale de export pentru țările din Asia Centrală

Potrivit lui Robin Brooks, senior fellow la Brookings Institution și până anul acesta directorul și economistul-șef al Institute of International Finance (IIF), această dinamică a comerțului ascuns către Rusia arată că actualele controale din Vest pe exportul de bunuri sancționate sunt ineficiente. Brooks susține că sunt necesare sancțiuni secundare pe entități din Kârgâzstan și restul țărilor prin intermediul cărora se realizează acest comerț cu Rusia sau măcar restricții de export pe anumite bunuri cu utilizare multiplă.

”Narativa populară este că aceste sancțiuni au eșuat, că nu funcționează ca unealtă împotriva Rusiei. Adevărul este mult mai complicat, iar ele sunt diluate de lipsa de «enforcement». (…) Exportul nemțesc de vehicule motorizate și piese către Kârgâzstan a crescut cu peste 5000% de când Rusia a invadat Ucraina. Nu e ca și cum Kârgâzstan are vreun «boom» economic – aceste bunuri se duc către Rusia. Acest lucru se întâmplă cu toate țările europene din Vest, cu exporturi către toate țările din regiunea Caucazului și Asia Centrală. În plus, Turcia este un mare centru de transbordare a acestor bunuri“, spune Brooks.

Cum se explică rămânerea în picioare a economiei rusești. Ajutoarele lui Putin

Creșterea exporturilor către țările care transbordează bunuri comerciale contrabalansează în mod semnificativ scăderea post-invazie a exporturilor europene directe către Moscova. Această dinamică, cuplată cu exporturile chineze tot mari, explică reziliența economiei rusești și faptul că aceasta nu s-a prăbușit, cum se anticipa în 2022 după începutul războiului.

China este de departe cel mai mare susținător economic și financiar al lui Vladimir Putin și al mașinăriei rusești de război, arată cifrele privind schimburile comerciale dintre cele două țări. În ultimii ani, China și-a dublat atât importurile de proveniență rusă, cât mai ales exporturile către Rusia. Fără acest sprijin direct al Beijingului, mașinăria de război și în general economia rusească ar întâmpina probleme. Acest sprijin arată cum războiul din Ucraina s-a transformat într-un ”proxy war“ între China și Vest. În plus, Beijingul a impus în final de octombrie restricții de export de baterii pe cel mai mare producător de drone din SUA, care era un furnizor de drone militare al Ucrainei.

La fel, India a devenit în ultimul timp al doilea cel mai mare cumpărător de bunuri energetice rusești, după China. Turcia este pe locul trei. Atât Turcia cât și India cumpără petrol rusesc și îl vând apoi în Europa, finanțând războiul rusesc. Niciuna din cele două țări nu erau înainte de război mari cumpărători de bunuri energetice rusești.

Flota fantomă a Rusiei și petrolul

Totodată, Rusia folosește o așa-numită ”flotă fantomă“ pentru a-și face exporturile de petrol. Această flotă este formată din petroliere a cărei țară de origine este necunoscută – volumul de petrol transportat de astfel de petroliere a crescut în ultimii ani.

Potrivit presei internaționale, Statele Unite pregătesc deja un pachet de sancțiuni pentru combaterea acestei flote fantomă, în timp ce, în noiembrie, Parlamentul European a aprobat o rezoluție ce solicită măsuri de combatere a fluxurilor de petrol rusesc care ajung în UE. Printre măsuri se numără monitorizarea sistematică prin satelit a transporturilor și a transportatoarelor rusești, inspecții targetate și obligativitatea asigurării navei în UE. Mare parte din aceste nave (80%) pleacă din porturi cu ieșire la Marea Baltică și Marea Neagră.

În același timp, Brazilia și-a triplat importurile de bunuri rusești, în primele 10 luni ale lui 2024, de la o medie mai mică de 3 miliarde de dolari în deceniul trecut (aceeași perioadă, 10 luni din an) la aproape 10 miliarde de dolari. Aici vorbim însă în mare parte de fertilizatori: peste 60% din importurile de proveniență rusească sunt fertilizatori pentru sectorul agricol. Brazilia este cel de-al patrulea producător de bunuri agricole la nivel mondial, iar agricultura are o pondere de circa un sfert la formarea PIB.

O excepție în Europa este Franța, care și-a redus, cel puțin la jumătatea anului, acest flux absurd de bunuri și componente facturate pe hârtie către Kârgâzstan și destinate Rusiei, după o creștere masivă la un moment dat în 2023. Un alt exemplu este Polonia, care a făcut același lucru în relație cu exporturile către Belarus.

Aplicarea defectuoasă a sancțiunilor ar putea încuraja China să atace Taiwan

În ciuda sancțiunilor internaționale, Rusia își menține astfel accesul la produse și tehnologii europene importante și componente sau piese pentru aeronave, industria auto, echipamente și sisteme optice și de navigare, senzori, microchip-uri sau turbine energetice.

Potrivit unei analize a Yermak-McFaul International Working Group on Russian Sanctions, importurile rusești de „bunuri de război” pe care există sancțiuni a totalizat în perioada ianuarie-octombrie a anului 2023 aproape 9 miliarde de dolari – cu doar 10% mai mici față de nivelul pre-invazie.

Efectele sancțiunilor se văd acolo unde posibilitățile de eludare a sancțiunilor s-au împuținat: activitatea comercială de export de gaz lichefiat de la proiectul rusesc Arctic LNG 2 a încetat în octombrie și producția de la acest zăcământ s-a redus cu 50% în octombrie, în timp ce industria rusesacă de producție și export de cărbune rusească e în criză cu pierderi de circa 344 milioane de dolari în 2024 de la un profit de 3,6 miliarde de dolari în 2023.

În plus, din moment ce sancțiunile sunt un factor de descurajare a unui conflict armat iar ele nu sunt aplicate în acord cu spiritul și regulamentele UE, alți actori precum China ar putea privi lipsa de aplicare a sancțiunilor drept un element încurajator pentru o eventuală agresiune militară asupra Taiwanului.

Raport Curtea de Conturi: Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și Ministerul Afacerilor Externe (MAE) au o problemă de colaborare în domeniul sancțiunilor internaționale față de Rusia

Un control al Curții de Conturi a României, realizat anul trecut, a găsit că există o colaborare ineficientă sau chiar o lipsă de colaborare între instituțiile desemnate să aducă la îndeplinire măsurile de aplicare a sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei și Belarus, în contextul războiului împotriva Ucrainei. Între timp, raportul Curții de Conturi a dispărut de pe site-ul instituției.

În raportul publicat pe data de 5 septembrie, instituția arăta că există o vulnerabilitate în ceea ce privește cadrul legal național existent incident domeniului sancțiunilor internaționale pentru că nu este stabilită delimitarea exactă a competențelor și responsabilităților care incumbă aplicării sancțiunilor internaționale prevăzute de normele europene.

Inspectorii Curții de Conturi arătau în raport că se impune o îmbunătățire, actualizare și clarificare a cadrului legal național (OUG  nr. 202/2008) și, implicit, a colaborării între instituțiile din cadrul Consiliul interinstituțional, în condițiile în care au apărut sincope în colaborarea între ANAF și MAE, în cazul acordării unor derogări de la regimul sancționatoriu.

Inspectorii Curții de Conturi considerau că este necesar să se stabilească o delimitare exactă a competențelor și responsabilităților care privesc aplicarea sancțiunilor internaționale prevăzute de normele europene. Asta derivă de la faptul că instituția a observat o colaborare ineficientă sau o lipsă de colaborare între instituțiile desemnate să aducă la îndeplinire măsurile de aplicare a sancțiunilor internaționale.

Conform Curții de Conturi, s-a ajuns astfel în situația ca propunerile formulate de reprezentanții ANAF pe parcursul anilor 2022-2023 privind necesitatea modificării și actualizării legislației naționale specifice, respectiv a prevederilor OUG nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale în acord cu Regulamentele UE, să nu fie aprobate de toți factorii decizionali implicați, cu riscul aplicării inadecvate sau chiar neaplicării legislației UE pe acest domeniu.

(Citește și: ”UE amenință cu sancţiuni „flota fantomă” a Rusiei, după avaria provocată de petrolierul Eagle S la un cablu submarin”)

***