Dan Bădin / O strategie națională pentru România 2050. Viitorul începe azi

În cazul în care vă întrebați, ca și mine, care este strategia de țară a României pe termen lung, poate nu va fi o surpriză prea mare să aflați că… “e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire”. Cum au trecut 25 de ani din acest secol, poate că cel mai potrivit termen pentru o astfel de strategie ar fi 2050, nu doar pentru simetria dată de adăugarea a încă 25 de ani din acest moment, dar și pentru că este o referință „rotundă” și de impact, fiind mijloc de secol, și reprezintă un orizont temporal suficient de lung pentru o implementare de succes, însă care oferă și celor de vârsta matură șansa de a beneficia de rezultate (chiar dacă unii vor depăși speranța de viață medie până atunci). Și, deși este posibil ca mulți dintre noi să nu avem această șansă, merită să facem efortul pentru copiii noștri.

Pe site-urile oficiale ale autorităților din România pot fi identificate mai multe strategii la nivel național, printre care se numără Strategia națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030, Strategia națională privind agenda digitală pentru România 2020/2030, Strategia națională de apărare a țării 2020- 2024, Strategia națională pentru educație 2023-2030 etc.
Însă, dincolo de neclaritatea cu privire la efectele practice ale acestor strategii, ele au două neajunsuri: au abordare sectorială și nu depășesc orizontul de timp 2030. Pentru a stabili cât sunt ele de eficiente, este nevoie de informații suplimentare și de o analiza mai amplă în acest sens, însă cert este faptul că nu pot suplini un plan de țară complex, cu o abordare integrată pe toate straturile societății și cu o foaie de parcurs clar stabilită și respectată.

Singurele proiecte care pot fi numite cu adevărat „strategie de țară” din perioada post-revoluție sunt cele legate de aderarea României la Uniunea Europeană (UE) și la Alianța Nord-Atlantică (NATO), care, din fericire, au fost finalizate cu succes. Ulterior, însă, se pare că integrarea în aceste structuri a generat o amorțire în gândirea strategică locală, fiind înțeleasă doar ca o aliniere mecanică la politicile și inițiativele venite din afară.

La această „amorțire” s-a adăugat faptul că, de la aderarea României la UE, nu am avut un guvern care să reziste un ciclu electoral integral, de patru ani, astfel că, de cele mai multe ori, programele guvernamentale au fost pe termen scurt si foarte scurt,  neacoperind nici măcar acest orizont minim.

Contextul actual este diferit și dificil, de la problemele politice și economice interne, la provocările europene și globale; sunt cunoscute, nu e nevoie să intru în detalii. România, ca stat membru al Uniunii Europene și NATO, se confruntă cu provocări majore, dar și cu oportunități istorice.

În lipsa unei strategii coerente și cuprinzătoare pe termen lung, dezvoltarea țării rămâne fragmentară, reactivă și adesea incoerentă. În timp ce alte țări europene — precum Finlanda, Franța sau Germania — lucrează pe baze strategice clare privind viitorul lor până în 2040 sau 2050, România încă funcționează mai degrabă prin abordări sectoriale și planuri pe termen scurt, adesea necoordonate între ele.

Printr-un scurt articol de presă nu se poate aborda un astfel de subiect în toată complexitatea. Totuși, în încercarea de a atrage măcar atenția asupra importanței lui, voi căuta să dau câteva scurte răspunsuri la anumite întrebări esențiale din punctul meu de vedere: de ce este nevoie de o strategie de țară, ce ar trebui să conțină și cum ar trebui construită o astfel de strategie? Bineînțeles, răspunsurile nu reprezintă adevărul absolut, ci doar o încercare de a iniția o discuție publică pe această tema, cu speranța că, poate, și alții vor vedea importanța acestei strategii și ea va începe să prindă contur.

De ce are România nevoie de o strategie de țară pentru 2050?

O strategie de țară pe termen lung este mai mult decât o ambiție politică. Este o necesitate pentru a aborda principalele probleme structurale ale României, cum ar fi: declinul demografic și economic; sustenabilitatea socială și de mediu; reziliența în fața crizelor globale (climatice, pandemice, geopolitice); atragerea capitalului și investițiilor strategice, creșterea competitivității economice la nivel global; alinierea reală la standardele europene etc.

În lipsa unei viziuni integrate, România riscă să piardă oportunitatea de a se poziționa ca un actor economic și strategic semnificativ în regiune. Fără a identifica problemele și fără a încerca să găsim soluții pentru abordarea acestora ne vom lasă în voia sorții și vom oscila din inerție, în funcție de factori conjuncturali pe care nu îi vom putea influența. Cred că este momentul ca România să iasă din mentalitatea destinului mioritic fatidic și să își creeze destinul propriu prin gândire și acțiune concertată. Avem în țară mulți oameni extrem de bine instruiți în numeroase domenii cheie, care sunt interesați de evoluția pozitivă a țării și a societății românești; este momentul să punem aceste minți și aceste forțe pozitive la treabă.

Ce ar trebui să conțină o strategie de țară „România 2050”?

Conform literaturii de specialitate (și informațiilor care inundă Internetul) o strategie – fie ea individuală, organizațională sau națională – are câteva componente principale: viziune, misiune, obiective strategice, analiza diagnostic, alegerea direcțiilor strategice, planul de acțiune, alocarea resurselor și un sistem de monitorizare și evaluare.  Voi sumariza mai jos câteva detalii pe care le consider relevante cu privire la:

1, Viziune națională pe termen lung

Viziunea reprezintă definirea clară a unei imagini-țintă pentru anul 2050: ce fel de țară vrem să devenim? Spre exemplu: „România 2050 – o economie competitivă, verde și digitală, cu o populație educată, sănătoasă și activă”.

2, Obiective strategice transversale

Astfel de obiective pot fi definite ca fiind, spre exemplu:

• combaterea depopulării și migrației;
• creșterea nivelului de trai și reducerea inegalităților din societate;
• digitalizarea statului și a economiei;
• tranziția verde și neutralitatea climatică;
• reforma educației și sănătății;
• securitate energetică și alimentară;
• dezvoltare regională echilibrată.

Obiectivele propuse trebuie sa aibă cvasi-unanimitate politica si societala, pentru a asigura continuitatea strategiei indiferent de schimbările politice inerente.

3, Diagnoza națională și proiecții

Această diagnoză se poate realiza printr-o analiză SWOT la nivel național: puncte tari, vulnerabilități, oportunități și amenințări. Pentru relevanță, este indicat să se elaboreze scenarii demografice, climatice și economice pe termen lung, să se evalueze în mod realist riscurile interne și globale.

Cum ar trebui construită o strategie România 2050?

1, Crearea unei instituții dedicate

Un Consiliu Național pentru Viitorul României sau Oficiu pentru Planificare Strategică, independent politic, dar coordonat de Guvern. Acesta ar trebui să includă experți în domenii cheie, economiști, demografi, climatologi, antreprenori, sociologi, reprezentanți ai tineretului și societății civile.

2, Proces participativ și transparent:

• consultări publice reale, în care să fie implicate universități de prestigiu, ONG-uri active în domeniile cu cele mai mari vulnerabilități, sindicate, patronate, autorități locale;
• utilizarea instrumentelor digitale pentru implicarea cetățenilor în consultări și în procesul decizional (platforme online, vot participativ etc.)

3, Aliniere cu angajamentele internaționale

• obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU (Agenda 2030 și post-2030);
• strategiile NATO și UE pentru securitate, digitalizare, inovare și coeziune;
• Pactul Verde European etc.

4, Corelarea strategiilor sectoriale

Toate strategiile actuale (educație, sănătate, digitalizare, climă etc.) trebuie armonizate într-un cadru comun strategic și integrate într-un plan național coerent pe termen lung.

Monitorizare, adaptare și evaluare

O strategie care să rămână valabilă 25 de ani și să își atingă obiectivele trebuie să țină pasul cu evoluțiile interne și internaționale și să fie:

• monitorizată anual prin indicatori de progres (KPI);
• evaluată la fiecare 4-5 ani pe baza unor rapoarte de impact;
• revizuită în funcție de schimbările geopolitice, tehnologice și climatice.

Un exemplu relevant este Finlanda, care își actualizează strategia națională la fiecare patru ani în funcție de cercetări academice și feedback public.

Concluzie: România poate, dar trebuie să vrea

România are resursele, oamenii și apartenența internațională necesare pentru a construi un viitor solid și predictibil. Ceea ce lipsește, deocamdată, este voința politică de a privi dincolo de ciclurile electorale. O strategie România 2050 nu înseamnă planificare rigidă, ci direcție, coerență, flexibilitate și speranță.

Momentul actual, care indică, o dată în plus, nevoia stringentă de reforme profunde ale statului și societății romanești, pare oportun. Viitorul nu se poate improviza. Se construiește.

Dan Bădin este Partener servicii Fiscale, Deloitte Romania

***