Raportul Liberties 2026 privind statul de drept – România, blocată într-un echilibru fragil între funcționalitate instituțională și deficiențe persistente

România se află în grupul de 10 state UE blocate în categoria celor care stagnează, fără progrese semnificative în niciuna dintre direcții, conform ediției 2026 a raportului anual realizat de organizația Uniunea pentru Libertăți Civile pentru Europa.

„Raportul Liberties privind statul de drept 2026” este o colaborare a aproape 40 de asociații pentru drepturile omului din 22 de țări ale UE, coordonată de Liberties și evaluează măsura în care guvernele au respectat statul de drept în cursul anului precedent, documentând eforturile acestora în patru domenii tematice: justiție, corupție, libertatea presei și mecanismele de control și echilibru.

Pe baza progreselor înregistrate în remedierea încălcărilor statului de drept semnalate în raportul de anul trecut, Liberties a declarat că țările au fost evaluate în funcție de patru categorii: “Hard Worker”, “Stagnator”, “Slider” și “Dismantler”.

România continuă să fie clasificată de Economist Intelligence Unit drept un „regim hibrid”, ceea ce reflectă problemele persistente legate de statul de drept, echilibrul puterilor și politizarea sistemului judiciar

Principalele probleme ale României

• România nu se confruntă cu o deteriorare accentuată a statului de drept, dar nici nu reușește să genereze progrese structurale, rămânând blocată într-un echilibru fragil între funcționalitate instituțională și deficiențe persistente.

• Până în prezent, nu a fost publicat niciun raport oficial privind anularea alegerilor prezidențiale din 2024, iar
  președintele a anunțat că un raport cuprinzător este așteptat abia în 2026.

• În 2025, statul de drept din România s-a confruntat cu provocări serioase legate de scăderea încrederii în sistemul de justiție și de presiunea crescândă asupra societății civile și a mass-media.

• O problemă centrală a rămas criza prescripției pentru cazurile majore de corupție, care a continuat să submineze încrederea și să întărească percepția că cei aflați la putere pot evita răspunderea. Ancheta Recorder de la sfârșitul anului 2025 a amplificat aceste îngrijorări prin expunerea publică a disfuncționalităților din sistemul de justiție, precum schimbările de complet de judecată, amânările repetate și întârzierile care contribuie la percepția mai largă a unui sistem de justiție „capturat”. Reacțiile la anchetă au evidențiat fragmentarea instituțională și socială: în timp ce o parte din conducerea executivă și judiciară a cerut o analiză amănunțită, alți actori judiciari au răspuns defensiv, cu o retorică care a escaladat către acuzații de „incitare”, presiune crescândă asupra jurnaliștilor și polarizare tot mai profundă.

• Libertatea presei este afectată nu doar de presiuni economice, ci și de mecanisme opace de finanțare, inclusiv alocarea netransparentă a fondurilor publice, ceea ce ridică semne de întrebare privind independența editorială și pluralismul media. În paralel, accesul la informații de interes public rămâne inegal în practică, în pofida cadrului legal existent.

Dominația puterii executive

• La nivel politic, s-a accentuat dominația puterii executive asupra procesului legislativ. În loc să se urmărească o reformă deliberativă, anul 2025 a fost marcat de utilizarea sistematică a ordonanțelor de urgență și de asumarea de către guvern a responsabilității de a ocoli parlamentul și de a limita consultarea publică, inclusiv în ceea ce privește reformele care afectează în mod direct sistemul judiciar.

• Deciziile Curții Constituționale au avut, de asemenea, consecințe concrete asupra transparenței și eforturilor de combatere a corupției. În special, hotărârea Curții din mai 2025 privind declarațiile de avere a redus accesul publicului și a eliminat obligațiile de declarare a veniturilor soțului/soției, ceea ce a fost considerat pe scară largă
  un pas înapoi pentru responsabilitatea publică, indiferent de argumentele invocate privind protecția datelor.

Autocenzura din sistemul judiciar

• În 2025, consecințele nerezolvate ale normelor privind prescripția în cazurile majore de corupție au continuat să erodeze încrederea publicului în sistemul judiciar. Deși alinierea legislativă la standardele europene a înregistrat progrese de la adoptarea legilor din domeniul justiției din 2022, punerea lor în aplicare a scos la iveală grave deficiențe în ceea ce privește guvernanța internă, transparența și responsabilitatea în cadrul sistemului judiciar.

• Consultările cu magistrații de la sfârșitul anului 2025 indică un climat tot mai pronunțat de autocenzură profesională, determinat de teama de sancțiuni disciplinare. Potrivit judecătorilor și procurorilor, mecanismele interne ce reglementează promovările, evaluările, delegările și accesul la funcții de conducere sunt percepute din ce în ce mai mult ca fiind opace și excesiv de centralizate. Această concentrare a puterii de decizie slăbește controlul colegial și mecanismele interne de echilibru, în timp ce instrumentalizarea percepută a procedurilor disciplinare riscă să transforme instrumentele de responsabilizare în instrumente de presiune, mai degrabă decât în garanții ale integrității.

• Aceste preocupări legate de guvernanță sunt agravate de o criză tot mai profundă a personalului. Lipsa cronică de judecători și procurori, combinată cu blocaje prelungite în procesul de recrutare și în concursurile de admitere, a generat volume de muncă nesustenabile. Instanțele funcționează cu o lipsă acută de personal, în timp ce se confruntă cu un număr record de dosare. Această situație constituie o amenințare structurală atât pentru eficacitatea, cât și pentru independența sistemului judiciar.

• În același timp, România se confruntă în continuare cu o problemă gravă și persistentă în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești, atât la nivel național, cât și la nivel european. Numărul mare de cauze pendinte în fața Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, alături de constatările recurente privind ineficiența anchetelor, durata excesivă a procedurilor și neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive, indică deficiențe cronice în asigurarea respectării hotărârilor judecătorești cu caracter obligatoriu. Există, de asemenea, o tensiune continuă între instanțele naționale și Curtea Constituțională cu privire la primatul dreptului UE.

Cinci state – „demolatoare ale statului de drept”

• 10 țări rămân blocate în categoria celor care stagnează, fără progrese semnificative în niciuna dintre direcții -Republica Cehă, Estonia, Grecia, Irlanda, Lituania, Țările de Jos, Polonia, România, Slovenia și Spania.

• Cele cinci țări din categoria „Demolatori“ – Bulgaria, Croația, Ungaria, Italia și Slovacia – reprezintă cea mai gravă preocupare, întrucât aceste țări erodează în mod activ instituțiile statului de drept, patru dintre ele neînregistrând nicio schimbare față de anul trecut.

• Letonia se află singură în categoria „Hard worker“.

• Cele șase țări „în declin” – Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Malta și Suedia – sunt demne de menționat, având în vedere reputația lor democratică puternică din trecut, ceea ce confirmă faptul că erodarea statului de drept nu se limitează la un număr mic de cazuri izolate.

• Legislația adoptată în regim de urgență și îndoielile privind independența procurorilor din Slovacia au declanșat o analiză constituțională și proteste publice în 2025, iar recenta reformă penală a țării a contribuit la o reducere șocantă a acuzațiilor de mită de la 129 la doar 13, aproximativ 3.000 de persoane beneficiind de aceste modificări.

• Ungaria condusă de Viktor Orbán „rămâne într-o categorie aparte”, se menționează în raport, continuând să promoveze legi și politici din ce în ce mai regresive, fără niciun semn de schimbare în perioada premergătoare alegerilor generale din 12 aprilie.

Critici și la adresa instituțiilor europene

Concluzia principală a raportului este aceea că decalajul în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor din anii anteriori se adâncește: în pofida recomandărilor formulate de Comisia Europeană pe parcursul a patru ani, statele membre nu au reușit, în mare parte, să se implice activ în punerea în aplicare a racestora și să se angajeze în acțiuni concrete.

O problemă cheie este că deficiențele structurale rămân nesoluționate, permițând apariția vulnerabilităților asociate și lărgind decalajul de implementare.

Fără mecanisme de monitorizare mai puternice și repere mai clare, recomandările rămân aspiraționale, dar nu au un impact real. După cum au remarcat membrii Liberties, „patru cicluri consecutive de raportare privind statul de drept, cu recomandări repetate… nu au produs nicio reformă structurală”, iar procesul de raportare în sine este subminat atunci când „problemele care sunt ridicate în mod constant… devin înrădăcinate… iar Comisia acceptă progresul minim… ca efort autentic”.

Probleme s-au constat inclusiv în cadrul instituțiilor UE, mai arată raportul:

• Declinul statului de drept în cadrul instituțiilor UE s-a evidențiat ca o preocupare majoră în cadrul monitorizării efectuate de Liberties.

• În esență, instituțiile însele s-au angajat în practici discutabile în ceea ce privește statul de drept. Printre acestea se numără adoptarea de legi în regim de urgență, eșecul în asigurarea garanțiilor drepturilor fundamentale și o campanie susținută menită să submineze legitimitatea organizațiilor de supraveghere.

• Schimbările rapide din procesul legislativ demonstrează cât de repede se normalizează practicile: de la un singur pachet omnibus propus la începutul anului 2025 pentru a renegocia legislația de mediu recent adoptată, la alte nouă propuneri pe parcursul anului. Toate aveau ca scop „simplificarea”, dar, în realitate, urmăreau să întârzie și să slăbească măsurile de protecție.

• În Parlamentul European, legiuitorii au înființat un grup de lucru de control pentru a investiga societatea civilă, în pofida faptului că un raport recent al Curții de Conturi Europene nu a constatat nicio încălcare.

• Combinat cu o retorică generală care nu a reușit să apere în mod consecvent statul de drept, atât în cadrul UE, cât și în politica externă a UE, perspectivele de a proteja statul de drept sunt puse la grea încercare, precizează raportul.

(Citește și: Eurodeputații cer Consiliului UE noi măsuri împotriva Ungariei – sunt reclamate subminarea persistentă a statului de drept și folosirea repetată a dreptului de veto ca mijloc de presiune asupra UE)

****

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?